Azi, la Pomul cel de iarnă,
Ce ne-aşteaptă luminând,
Mergem plini de încântare,
Tulburaţi ca orişicând…
Iată-s adunaţi la şcoală
Toţi elevii de prin sat.
Vor cânta cu toţi în jurul
Unui brad adevărat.
Tândăleţ face pe bosul –
Are-un glas ca de trombon…
Păcălici zâmbeşte vesel,
Dirijând cu un creion.
Tândălina, Păcălinei,
Îi tot spune-ncetinel:
-Vezi pe fiu-meu cum cântă?
Iese cântăreţ din el!
Păcălina-ntoarce vorba,
Roşie ca şi un rac:
-Vezi al meu cum îi struneşte?
Ofiţer am să mi-l fac!
Mai apoi urmează jocuri,
Datini vechi de pe aici;
Tândăleţ se face capră,
Toboşar e Păcălici.
În sfârşit, soseşte ora…
Cineva a anunţat
Că-ntr-o sanie de viscol,
Moş Crăciun intră în sat!
Toţi aşteaptă. Uite, vine!
Are-un sac, dar ce mai sac!
Toate darurile lumii
În străfundurile-i zac!
La copii el le împarte
Surâzând necontenit…
Păcălici o săniuţă
A primit şi-i fericit!
Tândăleţ voios aşteaptă,
Dar deodată-a amuţit:
Până când la el s-ajungă
Moşul sacul şi-a golit…
– Moş Crăciune, numai mie
Încă nu mi-ai dat nimic…
Nu mai ai prin buzunare
Vreun cadou, oricât de mic?
– Pentru tine eu n-am daruri,
Căci n-ai fost cuviincios,
Nici la şcoală, nici pe uliţi
Tu nu te-ai purtat frumos…
Păcălici deodată, însă,
Din ungher s-a ridicat:
Moş Crăciune, cum bag seama,
Nu eşti bine informat…
Tândăleţ, de-o vreme-ncoace,
Nu se poartă-aşa urât…
Şi-apoi nici nu-i pedagogic
Să îl pedepseşti atât!
Râde Moşul, dar vorbeşte:
N-am ştiut că e aşa;
Nu mi-a mai rămas nimic,
Numai sacul i-l pot da.
Apoi Moşul dă bineţe
Şi se duce în alt loc…
Tândăleţ se mohorăşte
Zgribulindu-se-n cojoc.
Jocuri, cântece voioase,
Iar se-ncing, ca la-nceput.
Tândăleţ stă trist, deoparte,
Păcălici a dispărut.
Dar ce-i asta? Iată-apare
La fereastră un pitic.
Dar pitic o fi el oare?
Nu. E-un Moş Crăciun mai mic.
Care strigă: “Moş Crăciun
M-a trimis, precum vedeţi,
Ca această săniuţă
Să i-o dau lui Tândâleţ.”
Tândăleţ, de bucurie,
Ţopăie, măcar că-i gras;
Tare-ar vrea să-i mulţumească
Însă, uite, n-are glas!
Tândăleţ tot stă şi-aşteaptă,
Are lacrimi pe obraz.
Unde-i Păcălici, să-i spună
Bucuria lui de azi?…
Iată-l, are nasul roşu
Şi-i omăt pe cuşma lui.
Tândăleţ spre el se-ndreaptă:
– Ei, îţi place? Ce mai spui?
Ce să spun? Lui Moş Crăciun
Pedagogic i-am grăit
Parcă i-am citit din carte
Şi pe loc s-a lămurit.
-Unde-ţi este săniuţa?
S-o asemuim cu-a mea.
Să vedem care-i mai iute,
Mai frumoasă, afară-n nea?
-Săniuţa? Păi am dat-o
Lui Crăciun acel micuţ…
A-nhămat la ea doi iepuri,
Cei mai ageri şi mai iuţi…
Tândăleţ se întristează.
Ian auzi! A fost pe-aici…
El mi-aduse săniuţa.
Ce ne facem, Păcălici?
Ştii ceva? De-acu-nainte,
Împreună ne-om juca;
Săniuţa mea e mare,
Încăpem noi doi în ea.
Şi cei doi, acum prieteni,
Cu mult drag se strâng la piept.
Iar pe Păcălici, copiii
Îl privesc cu mult respect!
Toţi pricep că Moş Crăciun
Cel micuţ, ce-a fost pe-aici,
N-a fost altul decât… însuşi
Şugubăţul Păcălici!
1 comentariu