Joia Mare este ziua când au avut loc patru evenimente importante: rugăciunea din grădina Ghetsimani, spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus Hristos, Cina cea de taină şi vinderea Domnului Hristos de către Iuda.
In zilele noastre, joi aseara, creştinii merg la biserică pentru a participa la Denia celor 12 Evanghelii. Fetele fac 12 noduri pe o aţă, fiecare nod reprezentând o dorinţă. Când dorinţa se îndeplineşte, se desface un nod. Joia Mare se mai numeşte în tradiţia populară şi Joimăriţa. Aceasta controlează dacă fetele şi femeile şi-au isprăvit treburile pe care le aveau de făcut până la Paşte ( în special torsul cânepii ), iar pe cele leneşe le pedepseşte. Nu e bine să dormi în aceasta zi, că vei fi somnoros tot anul.
Dar Joia Mare este şi ziua când se vopsesc ouăle. Este unul din cele mai frumoase şi trainice obiceiuri.Despre obiceiul vopsirii ouălor în roşu există mai multe explicaţii.
Se spune că, în momentul când Domnul Iisus Hristos se afla pe cruce răstignit, Maica Domnului tocmai trecea prin piaţă, având un coş cu ouă. S-a dus să vadă de ce s-a strâns mulţimea şi l-a văzut pe Fiul ei răstignit. A pus coşul cu ouă jos, la picioarele acestuia. Picături de sânge au curs peste ouă, înroşindu-le.
În altă variantă se spune că, întorcându-se de la mormântul Domnului, Maria Magdalena a spus soldaţilor că Hristos a înviat. Aceştia au răspuns, ironic, că acest lucru se va întâmpla când se vor înroşi ouăle din coşul ei. În acel moment ouăle s-au înroşit.
O a treia variantă povesteşte că mulţimea a vrut să o alunge pe Maria Magdalena din piaţă, aruncând cu pietre în ea, deoarece era considerată păcătoasă. Dar în timp ce aruncau, pietrele se transformau în ouă roşii.
Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, a fost folosit si de alte popoare, în ritualurile lor de sărbători. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinocţiul de primavara, ofereau în dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia, Spania, Franta, Rusia si chiar în Persia, s-a transmis creştinilor de la păgâni.
Şi despre romani se spune că foloseau ouale rosii la sarbatoarea lui Janus. La perşi, egipteni, greci şi gali, oul era simbolul universului, opera divinitatii supreme. La creştini se credea ca el îl reprezinta pe Creator, care creeaza tot si conţine în sine totul.
La români este nelipsit la marea sărbătoare a Paştelui, fiind consumat dupa ce este sfinţit. Toată familia, după întoarcerea de la Înviere, ciocneste ouă, acesta fiind un moment deosebit şi aşteptat cu multă nerăbdare.
În unele zone ale ţării, mai ales în ultimul timp, se vopsesc ouă şi în alte culori, ca simbol al venirii primăverii şi reînvierii naturii. Dar tradiţionale şi simbolice pentru Paşte rămân ouăle roşii.
3 comentarii