Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
«Animalul este o vietate preistorică, care trăieşte şi astăzi, o fosilă cu sânge cald, care respiră şi… muşcă». Este caracterizarea făcută de naturalistul englez, Gerald Durrell, care 1-a capturat viu în Camerun. Chiţcanul-de-apă-uriaş, pe numele ştiinţific Potamogale velox, a fost descoperit prin secolul al XVIII-lea de vânătorul francez Du Chaillu.Animalul are o lungime de vreo 60 de cm. Iese în evidenţă prin coada sa mare, care reprezintă mai mult de jumătate din lungimea corpului. Deşi este amfibiu, coada sa musculoasă nu-i turtită de sus în jos, ca la vidră, ci lateral, ca la mormoloc. Părul de pe ea este scurt şi lucios, dând impresia de piele neagră, lucitoare. Pe spate este negru; labele, burta, gâtul şi pieptul, în schimb, sunt de un alb imaculat. Trupul este mic şi îndesat, iar capul turtit într-un mod curios. Botul şi porţiunile feţei din apropierea nasului sunt mărite şi umflate, de acolo răsărind o pădure de ţepi albi — formînd o mustaţă stufoasă. Privit de sus, capul chiţcanului seamănă destul de mult cu capul unui ciocan. Picioarele sunt mici; ochii, ca nişte mărgele sclipitoare, îngropaţi în blană. Chiţcanul-de-apă-uriaş nu are alte rude în afara unei vietăţi asemănătoare şoarecelui, care trăieşte în Madagascar.
Animalul mai are o caracteristică, care-1 deosebeşte de alte mamifere insectivore asemănătoare: n-are claviculă.
Lasa un comentariu