Doi buni prieteni locuiau într-un palat, împreună cu familiile lor care lucrau pentru Rege. Unul dintre cei doi băieți, a cunoscut într-o zi o față care i-a plăcut foarte mult și s-a gândit ce cadou i-ar putea face.
Într-o zi, acesta se plimba împreună cu prietenul său prin holul principal din palat și a văzut o vază mare plină cu cele mai frumoase flori pe care le putea vedea vreodată. Atunci, s-a gândit să ia o floare pe care să o ofere fetei, gândindu-se că nimeni nu are cum să vadă ce face.
Apoi, în următoarea zi a mai luat o floare, și a continuat să facă asta câteva zile la rând…până într-o zi când Regele a observant că din vază lipseau câteva flori. Regele s-a înfuriat foarte tare atunci și i-a chemat pe toți cei din palat la el.
Când se aflau în fața Regelui, băiatul s-a gândit că ar trebui să recunoască că el e cel care a luat florile. Prietenul său însă i-a spus să își țină gura, pentru că Regele se va supăra foarte tare dacă aude așa ceva.
Băiatul a încremenit de frică, dar atunci când Regele s-a apropiat de el, s-a hotărât să recunoască că el e cel care a luat florile din vază. Imediat ce băiatul a spus că a luat florile, Regele s-a făcut roșu de mânie, dar când a auzit ce făcea băiatul cu florile, un zâmbet a apărut pe chipul său: “Nu m-am gândit că florile mele ar fi putut fi folosite pentru ceva mai frumos.”
Și din acea zi, băiatul și Regele au devenit foarte buni prieteni. Gestul băiatului l-a impresionat foarte tare pe Rege. Au plecat împreună spre vaza din hol și au luat câte o floare, una pentru față și una pentru Regină.
Lasa un comentariu