Odată, într-un orăşel, trăia un câine pe nume Spic. Câinele era foarte fericit cu viaţa sa, mai ales că toţi oamenii îl iubeau. Dar fericirea lui Spic nu a durat foarte mult.
Într-un an, o foamete năprasnică a lovit oraşul şi câinele nu mai găsea nimic de mâncare, aşa că, a luat hotărârea să fugă departe de casă.
Nici în oraşul în care a ajunsese, hrana nu era uşor de procurat. Rătăcind pe străzi, Spic a ajuns în cele din urmă în curtea unei case unde a găsit ceva de mâncare şi în felul acesta şi-a astâmpărat foamea care îl chinuia.
Într-o zi, câinii care locuiau în zonă l-au văzut şi cum şi-au dat seama că este un intrus, l-au atacat şi i-au făcut o mulţime de răni. Speriat, Spic a rupt-o la fugă până când câinii care l-au atacat au rămas nevăzuţi.
Când s-a oprit din fugă pentru a-şi trage sufletul, Spic era foarte speriat şi a realizat în acel moment cât de mult îi lipseşte oraşul în care s-a născut.
Atunci şi-a zis: “Mai bine plec din locul acesta! Chiar dacă în oraşul meu se găseşte greu hrana, dar macar câinii de acolo sunt blânzi, la fel ca mine.”
Morala: Cei care ţin la tine nu te vor invidia şi nu vor deveni inamicii tăi pentru ceea ce eşti.
Ms m-ai ajutat foarte mult ! ( ͡° ͜ʖ ͡°)
Nici în oraşul în care a ajunsese, hrana nu era uşor de procurat. Rătăcind pe străzi, Spic a ajuns în cele din urmă în curtea unei case unde a găsit ceva de mâncare şi în felul acesta şi-a astâmpărat foamea care îl chinuia.