Într-o zi, un iepuraș alerga pe plajă, când a văzut o balenă și un elefant vorbind împreună. Iepurele se strecură să asculte ce spuneau. Iată ce a auzit:
Balena: „Ești cel mai mare de pe uscat și eu sunt cea mai mare din ocean; dacă lucrăm împreună, putem stăpâni toate animalele lumii și vom avea propriul nostru imperiu ”.
„Foarte bine, foarte bine”, răspunse elefantul „sunt de acord, o vom face.”
Iepurele chicoti pe ascuns. „Nu mă vor conduce ei”, a spus el.
A fugit și a adus o frânghie foarte lungă, foarte puternică, și-a luat toba lui mare și a ascuns-o în desiș. Apoi a mers de-a lungul plajei până a ajuns la balenă.
„Te rog, doamnă balenă puternică”, a spus el șiret, „aveți amabilitatea de a-mi face o favoare? Vaca mea este blocată în noroi, la jumătate de kilometru distanță. Și nu am reușit în nici un fel să o scot. Pentru că ești atât de puternică și responsabilă, m-am gândit că m-ai putea ajuta.”
Balena a fost atât de mulțumită de compliment încât a spus imediat „Da”.
„Păi atunci”, a spus iepurele, „voi lega acest capăt lung de sforă al meu de tine și voi fugi și voi lega celălalt capăt în jurul vacii, iar când voi fi gata, voi lovi în toba mea mare .. ”Când auzi toba trage puternic, deoarece vaca este prinsă foarte adânc în noroi. „
„O!” mormăi balena: „O voi scoate afară, chiar și din cea mai adâncă mlaștină”.
Iepurele a legat frânghia de balenă, apoi a fugit și a căutat elefantul.
”Te rog, elefant puternic și bun”, spuse el, „Poți să-mi faci o favoare?”
„Ce este?” întrebă elefantul curios.
„Vaca mea s-a blocat în noroi, la ceva distanță de aici”, a spus iepurele, „și nu o pot scoate. M-am gândit că tu cu mușchii tăi ai putea. Am nevoie de ajutorul tău. „
”Sigur”, spuse elefantul mulțumit de laude, ”sigur că pot”.
„Atunci”, a spus iepurele, „voi lega un capăt al acestei frânghii lungi de trunchiul tău, iar celălalt capăt de vaca mea și, de îndată ce o voi lega, voi bate în toba mea mare. Când auzi asta, trage; trage cât poți tu de tare, pentru că vaca mea este grea. „
„Nu-ți fă griji”, a spus elefantul, „pot să trag și douăzeci de vaci”.
„Sunt sigur că poți”, a spus iepurele, politicos, „să nu te oprești până nu simți că a ieșit de tot”.
Apoi a legat frânghia în jurul elefantului și a fugit în tufișuri. Acolo, s-a așezat și a bătut cu putere în tobă.
Balena începe să tragă, iar elefantul începe să tragă și el.
„Aceasta este o vacă foarte grea”, se gândi elefantul „Dar voi reuși eu!” Și și-a încordat spinarea să tragă și mai tare.
„Vai de mine!” a spus balena. „vaca aia cred că este prinsă rău” Și lovi cu putere apa cu coada pentru a produce o tragere magică.
A tras mai tare; dar și elefantul a tras puternic. Nu după mult timp, balena s-a trezit alunecând pe uscat.
„Cine m-a tras?” se zbătu balena chinuindu-se să ajungă înapoi la apă.
„Cine trage așa?” icni elefantul care se vedea târât spre valuri.
Dintr-o dată balena și elefantul s-au văzut.
„Te voi învăța eu cum să te joci de-a vaca!” urlă elefantul mânios.
„Îți arăt eu ție glume proaste” scoase fum pe nas balena.
Și au început să tragă din nou. Dar de data aceasta frânghia se rupe, balena se prăbușește pe fundul apei, elefantul cade în fund umilit.
Ambii erau atât de stânjeniți și furioși încât nici nu au mai vrut să-și vorbească. Așa s-a încheiat prietenia lor.
Iar iepurele care stătea în tufiș se tăvălea de râs.
Lasa un comentariu