Autor: Suduc Arianna, elevă, 12 ani
Era 23 decembrie iar străzile erau împodobite cu luminiţe strălucitoare.
Printre casele împodobite se afla şi casa de copii a doamnei Maria Popovici. Deşi nu aveau parinţi care să-i ia acasă de sărbători, în ochii acelor copii înca mai strălucea o luminiţă ce dovedea că ei au încredere în miracole, mai ales acum de sarbatori. Copiii o iubeau pe doamnana Maria. Toti copiii se jucau şi se simteau bine, dar ascunsă într-un colţişor de cameră stătea o fetiţă de vreo şase ani, care era întotdeauna retrasă. Nu-şi dorea decât o mamă…sau un tată.
În aceea după-amiază, veni Tudor, fiul doamnei Maria cu un brad de toată frumuseţea. Îl împodobiră, apoi mama îl luă pe fiu la ea în birou.
-Sunt aşa fericiţi! zise Tudor.
-Da, aşa e. Stii, mi-aş dori să iei pe unul dintre ei la tine şi Dana în vacanţa de Crăciun, să simtă c-au o familie….
-Bine… Dar cu o condiţie: eu aleg.
Tudor o alese pe fetiţa retrasa, Roxi, o duse acasă şi o rugă să se facă comodă.
– Mulţumesc că m-aţi adus, dar mai bine nu mă luaţi de la cămin, deoarece, în astea două săptămâni am să mă obişnuiesc cu mediul ăsta de familie, iar după sărbători voi fi dusă înapoi şi… îmi va fi dor să am o familie, chiar şi pentru un timp scurt…
Tudor şi soţia sa lăcrimau dar mai apoi au luat hotărârea să o adopte pe micuta Roxi şi a doua zi puse în aplicare ideea.
Şi iată că s-a îndeplinit şi dorinţa micuţei de a avea o familie .
Spuneti voi, daca ăsta nu-i un miracol de Crăciun!
super