Sinceră să fiu, nu știu cum ajungi să scrii chestii de genul ”iti da-i seama”, dar uite că destui fac asta fără remușcări. Oare dacă ar scrie cu diacritice le-ar fi mai clar și care e povestea din spatele cratimei (măcar în acest caz particular)?
- ”dai” e o conjugare a verbului ”a da” (de exemplu – tu dai prea mulți bani pe vicii);
- ”dă-i” vine de la ”dă lui” (de exemplu – dă-i/dă lui tot ce are nevoie);
- ”dăi” nu există în limba română;
- ”da-i” poate în cel mai bun caz să însemne ”dar îi” (de exemplu – da-i/dar îi spune și ei cineva că); totuși, trebuie spus că aici nu prea ne-am lămurit cum e cu apostroful și/sau cratima în asemenea cazuri.
În fine, oricum ne-am învârti, ”îți da-i seama” nu poate fi corect!
hmm… „dă-i lui Nicu ce i se cuvine” vine de la „dă lui lui Nicu…” ? 🙂
Cred că mai degrabă vine de la ,,îi dă lui Nicu, și nu ,,dă lui Nicu”!?🤔 E doar o părere!👍
Îi dai lui Nicu ce i se cuvine…?
Pentru completitudine, poate merita menționat și „d-ăi”. Nu? 😉
Cicu, dă-mi o altă explicație în formă foarte simplificată și rescriu. Știi că n-am probleme cu recunoașterea greșelilor 🙂
Iar pe ”d-ai”/”d-ăi”, slavă Domnului, chiar nu l-am văzut! 😀
Cicu:
– Da, taman asa: „Da lui, lui Nicu” (Da’ CE-ai vrea, sa fie scris „da-i Nicului”?)
– FAINA completarea!
(Emi: N-ai gresit, doar tre’ sa completezi. Gandeste contractie de la „de-ăia”: „Dă-i si lui niste struguri D-ĂI acri de-ti strepezesc dintii.”)
Victor, nu că vreau musai să fiu Gică-Contra (așa se scrie?), dar e nu-i cam forțat ”d-ăi”? Cred că lumea zice oricum ”d-ăia”, nu? 🙂
In vorbirea colocviala (mai ales la tara) se folosesc multe forme – inclusiv cea specificata de dumneata cat si cea mentionata de mine.
Iar un pic de Gica-Contra n-a daunat nimanui (eu sunt maestru la asta!)…
da-i fetei de mancare, nu numai lui..
La varianta ” Dă-i în gât (pe ei) „, e la fel nu ?