Modul infinitiv

Modul infinitiv este un mod nepersonal al verbului, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale.

În general, infinitivul:

• Nu se modifică după timp, număr și persoană. Sunt cazuri când are o flexiune limitată față de alte moduri.
• Nu se acordă cu alte cuvinte din propoziție.
• În propoziție are rolul sintactic jucat de obicei de substantive, dar poate avea și rolul sintatctic al altor categorii de cuvinte,
• Fiind un mod nepersonal, nu poate juca rolul de predicat în propoziție. Există totuși și câteva excepții (de exemplu infinitivul lung în baza echivalenței cu imperativul: Oprire!)
• Nu este însoțit de subiect.
• Participă la formarea altor moduri, împreună cu verbe auxiliare.

Infinitivul are două forme:

• infinitivul propriu-zis sau nontemporar: a merge, a pleca, a cânta;
• infinitivul perfect: – se folosește rar și este livresc: a fi mers, a fi plecat, a fi cântat.

Infinitivul lung este păstrat din latină. Acesta este în general substantivizat. Exemple: mergere, plecare, cântare.

Infinitivul este marcat formal prin morfemul a. Cu toate acestea, există situații în care acest morfem este omis: N-are unde merge.