Pasarea colibri

Una dintre minunile naturii, care păstrează încă multe secrete, este pasărea colibri.

Chiar din cele mai vechi timpuri micuţa pasăre a stârnit curiozitatea oamenilor şi a dat naştere la legende. Astfel, vechii amerindieni erau convinşi că Divinitatea a revărsat un strop de magie asupra acestei păsări, dându-i puteri miraculoase. Penele frumos colorate erau strânse şi folosite în ritualuri magice, mai ales în legătură cu sentimentele de iubire. Se credea că micuţa vietate ar fi putut transmite din calităţile ei şi florilor pe care le vizita, acestea căpătând la rândul lor puteri vindecătoare. Se mai spunea că pasărea colibri nu rămâne niciodată în locurile încărcate cu sentimente negative.

Datorită dimensiunilor reduse i s-a mai spus şi pasărea-muscă.

Oamenii de ştiinţă care s-au ocupat cu studiul acestor păsări le-au încadrat în familia trohilidaelor. Păsările colibri trăiesc pe continentele americane, în zona tropicală. Au penajul viu colorat, predominând verdele metalic, dar sunt şi exemplare cu penajul mai modest, maro-cafeniu sau maro-închis.

Măsoară între 5 şi 22 cm şi căntăresc între 3 şi 20 grame. În Cuba trăieşte un exemplar numit „Zâna albinelor”care cântăreşte doar două grame şi măsoară 5 cm.

se hrănesc cu nectarul florilor. Se spune că limba păsării iese din cioc de 200 de ori pe minut. Cantitatea de hrană consumată într-o zi este de două ori mai mare decât greutatea corpului.

Zborul lor este cu totul şi cu totul deosebit, pasărea dând din aripi de 70 de ori pe secundă, mişcare care nu poate fi percepută de ochiul uman, de aici şi iluzia că uneori stă suspendată în aer.
Poate zbura în toate direcţiile: orizontal, vertical, lateral, pe spate, înainte, înapoi, în zig-zag.Este singura pasăre care poate zbura cu spatele.

Inima ei bate de 1200 de ori pe minut.

Ca şi alte păsările îşi fac cuib şi depun ouă, care au mărimea unui bob de mazăre, fiind chiar şi mai mici. Femela este o bună mamă, dar masculul vizitează rar cuibul. Puii sunt hrăniţi de mamă, care trebuie să-i mai apere şi de şerpi şi pisici sălbatice.

Simpatia şi popularitatea de care se bucură această pasăre a făcut ca multe obiecte să fie botezate cu numele ei: elicoptere, aparatură electronică, hoteluri, pistoale şi chiar formaţii de muzică uşoară.

Pasărea colibri a mai fost numită şi piticul cu memorie de elefant. Astfel oamenii de ştiinţă britanici şi canadieni au ajuns la concluzia că gingaşele păsări pot să-şi amintească unde şi când au consumat nectar, chiar dacă au un creier de 7000 de ori mai mic decât al omului.

Pentru realizarea acestui studiu, grupul de cercetatori a urmarit în Muntii Stâncosi din Canada trei colibri roşii de sex masculin, măsurand periodicitatea în care ei încercau să culeagă nectarul a opt flori artificiale. Jumatate din acestea erau alimentate cu nectar la fiecare 10 minute, iar celelalte la un interval dublu. S-a constatat că păsările reveneau să se hrănească urmand orarul fiecărei flori în parte, un comportament unic pentru un animal în libertate. Cercetatorii sunt de parere că această capacitate ar putea fi o rezultantă a faptului că păsările, care cântaresc numai 3,2 grame, trebuie să îşi economisească energia pentru a efectua o migratie de 1.500 km între Canada şi Mexic.

Cu un an în urmă o ştire referitoare la colibri a stat pe prima pagină a ziarelor româneşti. Se spunea că în localităţi din vestul ţării noastre ar fi fost văzute astfel de păsări. Specialiştii explică acest fenomen prin modificarea climei. Cu toate acestea este greu de explicat cum ar fi putut să străbată o distanţă aşa mare. De altfel, fiind foarte greu de fotografiat, nu există dovezi concrete în acest sens, doar declaraţiile celor care susţin că au văzut-o.