Dacă aţi vedea abumarkubul sau «pasărea-sabot», cu greu aţi putea crede că este rudă cu stârcul de pe la noi. Şi aceasta datorită aspectului său deosebit. Este o pasăre înaltă, de aproximativ 1,40 m, cu picioarele lungi şi degetele terminate cu gheare puternice. Gâtul, relativ scurt şi gros, susţine un cap mare, cu un cioc enorm, lat, de forma unui sabot; de aici îi vine şi numele. Penele îi sînt colorate uniform, în cenuşiu. Pe cap are un moţ, ce-i atîrnă spre spate.
Pasărea a fost descoperită de zoologi în 1849, în smârcurile din preajma Nilului Alb. Mai înainte, povestirile băştinaşilor despre o zburătoare cu un cap atât de ciudat erau considerate de călători, dar mai ales de zoologi, drept legende din bogata lume de basm a africanilor.
Descoperind-o, zoologii i-au zis Balaeniceps rex. Abumarkubul poate fi întîlnit — destul de rar — în diverse locuri din Africa. De pildă, pe malurile râului Gazelei şi ale Nilului Alb ori prin ţinuturile mlăştinoase cu papirus. Cuibul şi-1 face prin smârcuri, în mijlocul plantelor acvatice, din nămol întărit şi ierburi, ridicându-1 la peste 1 metru înălţime. Cuibăreşte în perioada ploioasă din iulie-august, când femela face câteva ouă alb-albăstrui.
Se hrăneşte cu peşti pe care-i vînează stând la pândă, ca stârcii, pe malul apei. În lipsă, nu refuză nici micile animale de apă, prinse în nămol cu ciocul său caraghios.
Deoarece trăieşte în regiuni greu accesibile omului, viaţa abumarkubului este puţin cunoscută. Fiind rară şi mai ales ciudată ca aspect, pasărea trezeşte mult interes. Dar nu poate fi vânată ori prinsă şi transportată în grădini zoologice decît cu aprobare specială, fiind protejată cu stricteţe.
Lasa un comentariu