Într-o zi, vulpea s-a gândit să se amuze puțin pe seama berzei, de a cărei apariție pe care o considera ciudată, râdea tot timpul.
“Te invit astăzi să iei cina cu mine”, i-a zis berzei, zâmbind în sinea sa de planul pe care îl avea în minte.
Barza a acceptat încântată invitația și a ajuns la timp pentru cină, fiind și foarte flămândă.
La cină, vulpea a preagătit supă. Dar vicleana vulpe a pus supa într-o farfurie întinsă, încât barza nu a putut să mănânce deloc cu ciocul său lung și ascuțit. Barza nu reușise să ia nici măcar un strop de supă.
Ca să își bată și mai tare joc de barză, vulpea se arată extrem de încântată de supa pe care o mâncase cu atâta poftă.
Flămândă, barza a fost dezamăgită de ce pusese la cale vulpea, dar nu și-a pierdut calmul și nici nu a găsit de cuviință că ar trebui să își ia zborul cât mai repede. În schimb, nu peste mult timp, barza a invitat-o și ea pe vulpe la cină. Vulpea a ajuns la ora la care fusese invitată, iar barza i-a servit la cină un pește delicios care mirosea apetisant.
Dar peștele era pus într-un vas înalt cu gâtul subțire. Barza a putut să mănânce ușor cu ciocul său lung, dar vulpea nu a putut decât să lingă vasul pe dinafară și să adulmece mirosul. Iar atunci când vulpea și-a pierdut cumpătul, barza i-a spus cu calm: să nu îți mai bați joc de vecinii tăi, dacă nu suporți să fii tratată în același fel.
Lasa un comentariu