Cu mult timp în urmă, într-un mic sătuc, trăia un fermier sărac. Oricât muncea, tot nu reușea să câștige foarte mult. Fiul său îi cerea și el tot timpul bani. “Fii mulțumit cu ceea ce ai, fiule”, îi spunea tatăl.
Într-o zi, fermierul se odihnea pe câmp după ce muncise din greu. La un moment dat a văzut un șarpe aproape de deal. Când l-a văzut pe fermier, șarpele se opri și el. “Pare calm și linștit. Poate că are ceva divin”, își spuse bărbatul. A plecat repede acasă și a venit cu un bol de lapte pe care i l-a oferit șarpelui.
În dimineața următoare, când bărbatul a venit să ia bolul, a găsit în el o monedă de aur. “Acum chiar sunt convins că acest șarpe era de fapt o divinitate”, își spuse în sinea lui. După cele întâmplate, devenise deja un obicei ca bărbatul să îi aducă șarpelui lapte, iar acesta să îl răsplătească cu o monedă de aur.
Într-o zi pe când fermierul era plecat, fiul său a trebuit să meargă și să îi ducă șarpelui laptele. Ca de obicei, era o monedă de aur în bol. Băiatul s-a gândit atunci. “Bănuiesc că este o comoară cu aur ascunsă sub acest deal de unde tot vine șarpele. Dacă omor șarpele și sap adânc în deal, am să pot să pun mâna pe tot aurul de acolo.” Cu atâta bogăție în minte, băiatul a încercat să omoare șarpele. Însă n-a reușit.
Când fermierul a venit acasă, soția sa i-a povestit toată întâmplarea. “Ți-am spus întotdeauna să nu fii lacom”, îi spuse bărbatul fiului său, apoi a plecat în grabă la șarpe. Cu mâinile împreunate, bărbatul i-a cerut iertare și i-a oferit lapte șarpelui.
Doar că de data aceasta șarpele nu a mai acceptat. “L-am cruțat pe fiul tău datorită faptului că tu ești un om bun. Însă va trebui să plătești pentru lăcomia copilului tău. Nu te voi mai ajuta niciodată”, a spus șarpele și s-a făcut nevăzut.
Lasa un comentariu