Odată o vulpe se plimba prin pădure sperând să găsească ceva de mâncare. Din nefericire pentru ea, a fost prinsă într-o capcană. Vulpea s-a chinuit în fel şi chip să scape din capcană, dar în timp ce se zvârcolea, coada sa stufoasă s-a rupt.
Vulpea a încremenit. Nu îi venea să credă ce a păţit şi se simţea îngrozitor. Credea că de acum toate suratele sale vor râde de ea pentru că nu mai are coadă. Vulpea se simţea atât de rău, încât începuseră să o bântuie cele mai negre gânduri. După ceva timp s-a decis să nu îşi mai plângă de milă, mai ales că tocmai ce îi venise în minte o idee genial, după părerea ei.
Vulpea s-a gândit să le convingă pe toate vulpile din pădure să renunţe la cozile lor stufoase. Aşa că, le-a convocat pe toate suratele sale şi le-a spus: “De astăzi, ar trebui să renunţăm la cozile noastre pentru că sunt grele, urâte şi ne istovim degeaba să le cărăm după noi.”
În timp ce ţinea discursul în mijlocul pădurii, vulpea cea şireată a crezut că a reuşit să le distragă atenţia celorlalte că nu mai are coadă. O vulpe isteaţă dintre cele convocate la întâlnire a observat că vulpea nu mai avea coadă şi spus: “Cumătră vulpe, nu ne-ai mai fi sfătuit să renunţăm la cozile noastre dacă tu nu ţi-ai fi pierdut-o pe a ta, nu e aşa?”
Morala: ipocrizia nu funcţionează întotdeauna. Dacă eşti tot timpul cu ochii larg deschişi şi analizezi cu atenţie ce se întâmplă în jurul tău nu vei deveni victima ipocriziei celor care vor să te păcălească sau care vor să pară altceva decât ceea ce sunt.
Lasa un comentariu