A fost odată ca nici o dată două surori. Una foarte frumoasa si alta foarte urâtă. Într-o zi, în timp ce se plimbau prin pădure căutând ciuperci, au auzit pe cineva strigând și gemând. Era piticul Mihu. Fusese prins într-un desiș și nu se putea elibera. Fata cea frumoasă a început să râdă de el. Cea urâtă a tăiat spinii și l-a scos pe pitic cu bine dintre crengi.
– Pentru a-ți mulțumi, te voi învăța calea către floarea magică, a spus piticul salvatoarei lui. Cine o duce la rege va deveni regină. Urmează pârâul până la izvorul lui. Acolo, printre pietre, crește floarea magică.
Acestea fiind spuse, a dispărut.
— Eu sunt cea care voi găsi floarea. Ești prea urâtă pentru a fi regină, a spus sora frumoasă, auzind ce îi spusese piticul surorii urâte.
Și a plecat în grabă în susul râului. Când a ajuns la izvor apa formase un mic lac și între stânci a putut să vadă floarea căutată. Lângă lac stătea însă de pază o zână.
– Unde te grăbești așa? a întrebat-o zâna.
Fata i-a spus că vrea să ajungă la floare.
– Este foarte simplu, i-a zis zâna. Doar că numai persoanele frumoase pe dinăuntru vor putea să treacă lacul și să poată intra în posesia florii magice. Doar oglindește-te în lac și vom vedea dacă ai această frumusețe.
Fata noastră, foarte sigură pe frumusețea ei, nu a mai stat pe gânduri și s-a oglindit. Dar în apă nu a văzut chipul ei drăgălaș cu cârlionți blonzi și obrăjori rozi, netezi, ci fața unei zgripturoaice. S-a speriat și a luat-o la sănătoasa.
După ceva timp a ajuns acolo și fata cea urâțică. Zâna lacului a întâmpinat-o cu aceeași cerință de a se privi în apa lacului și a vedea cum este înăuntru.
Fata s-a apropiat timidă. Apele lacului au început să se miște în cercuri și a văzut o imagine foarte frumoasă oglindită acolo. Copila nu știa ce să creadă. Se privea, uimită.
-Ești o ființă minunată și înăuntru și în afară, i-a spus zâna și a atins cu degetul apa lacului. Pe suprafața albăstruie a apărut un pod de argint care s-a clădit de la picioarele fetei până la floarea magică. Fata noastră a pășit pe pod emoționată. A fost pe partea cealaltă lângă stânci în numai câteva secunde. Și iată floarea căutată, în toată splendoarea ei.
Fata se uita la floare și nici măcar nu și-a dat seama că devine încet la fel de frumoasă ca floarea însăși. A rupt-o cu grijă și i-a dus-o regelui. Regele a fost încântat să vadă fata drăguță cu floarea și, așa cum promisese, a făcut-o regină.
Morală:
Ceea ce ascunzi în interior este ceea ce ești cu adevărat și într-o zi se va arăta în afară.
Lasa un comentariu