Moș Crăciun nu uită niciodată

Ben era un băiețel tare bun. Era ascultător, politicos, nu era deloc egoist și oricine se putea baza pe el. Avea însă un singur defect – uita tot timpul. Indiferent de cât de importante erau anumite lucruri pe care le avea de făcut, răspunsul său era mereu – am uitat! Odată a venit de la școală cu un bilet de la învățătoare, dar mama sa l-a găsit abia seara în buzunarul micuțului. Când era trimis la magazin să cumpere anumite lucruri, se întoarcea acasă fără nimic din ce avea pe lisă. Iar răspunsul său era deja cel obișnuit – am uitat.
Părinții săi atunci s-au gândit că trebuie să facă cumva pentru a-l face pe cel mic să țînă minte întotdeauna ce are de făcut.
Se apropia Crăciunul, iar Ben își pregătea lista pentru Moș Crăciun. Entuziasmat, acesta trecuse pe listă o mulțime de lucruri pe care și le dorea să le găsească sub brad: mașinuțe, jucării, o tobă, vioară, rachetă de tenis și un trenuleț.
– S-ar putea ca Moșul să mai uite câteva dintre toate aceste lucruri, îi spuse mama.
– Nu poate să uite, zise Ben. Va găsi lista și va pune toate cadourile în sac la fel de repede pe cât va citi scrisoarea.
În dimineața de Crăciun, Ben s-a dus grăbit să vadă ce a primit sub bradul de Crăciun. Însă a izbucnit pe loc în plâns când a văzut ce cadou primise. Din tot ce ceruse, Moșul îi lăsase doar un singur lucru.
S-a dus grăbit la mama sa să îi spună ce s-a întâmplat și să îi dea scrisoarea pe care o găsise lângă dar. Mama a deschis plicul în care era o listă cu toate lucrurile pe care Ben fusese rugat să le facă în ultimele șase luni. La finalul listei scria cu majuscule: AM UITAT.
Timp de o oră Ben nu s-a putut opri din plâns. Apoi, împreună cu părinții săi a plecat în vizită la bunici. Aici, sub bradul pregătit de aceștia îl așteptau toate cadourile pe care i le ceruse lui Moș Crăciun.
Dar oare a scăpat Ben de obiceiul său, de atunci? Nu în totalitate. Însă de atunci, de câte ori mama sa observă că băiatul ei nu o ascultă, îi spunea: Ține minte, Ben, Moș Crăciun nu uită!