Un iepuraş trăia în pădure şi avea foarte mulţi prieteni…sau, cel puţin aşa credea. Iepuraşul era însă foarte mândru că aproape toate animalele din pădure îi sunt prietene şi are pe cine se baza la nevoie.
Într-o zi, iepurele a auzit în depărtare lătratul unor câini. Speriat, iepuraşul a decis să ceară ajutorul prietenilor săi, aşa că a plecat în fugă să îl găsească pe cerb: “Dragul meu prieten, câinii sălbatici sunt pe urmele mele. Poţi să îi alungi tu cu coarnele tale puternice?”
Cerbul spune: “Aşa e, aş putea să îi alung, dar acum sunt ocupat. De ce nu îi ceri ursului să te ajute?”
Iepuraşul a plecat în grabă la urs: “Dragul meu prieten, tu eşti foarte puternic, te rog să mă ajuţi. Câţiva câini sunt pe urmele mele. Te rog, alungă-i tu!”
Ursul îi spune: “Îmi pare rău. Mi-e foame şi sunt oboist. Trebuie să găsesc ceva de mâncare. Du-te şi spune-i maimuţei să te ajute.”
Bietul iepuraş s-a dus pe rând la maimuţă, la elefant, la capră şi la toţi cei pe care îi considera prieteni. Iepuraşul era extrem de dezamăgit că toţi îi întorceau spatele şi nimeni nu voia să îl ajute.
Astfel, el a înţeles că trebuie să găsească singur o metodă prin care să scape de câini. Aşa că iepuraşul s-a ascuns într-un tufiş şi a stat nemişcat până când pericolul a trecut.
În acest fel, iepuraşul a primit o lecţie. El a învăţat că trebuie să supravieţuiască de unul singur şi să nu depindă niciodată de prietenii săi.
frumos
Am nevoie urgenta de morala povesti .😓😓😓😑😑😑