Într-o zi regele le-a cerut muncitorilor de la palatul sau să sapte un iaz. Când iazul a fost gata, regele i-a chemat pe toţi locuitorii din regatul său şi i-a anunţat că fiecare familie trebuie să aducă câte un pahar de lapte, pe perioada nopţii, pe care să îl toarne în iaz. În acest fel, iazul din regatul lor va fi plin de lapte până dimineaţă. După ce au primit ordinul regelui, toată lumea a plecat acasă.
La miezul nopţii, unul dintre locuitorii regatului se pregătea să ducă laptele la iaz. Însă, bărbatul a stat puţin pe gânduri şi şi-a zi că dacă fiecare dintre locuitori va aduce un pahar cu lapte, el ar putea să ducă un pahar cu apă pe care să îl toarne în iaz, pentru că nimeni nu va observa, mai ales că afară este deja întuneric. Zis şi făcut. Bărbatul s-a dus la iaz, a turnat un pahar cu apă şi s-a întors acasă.
Dimineaţa, regele a mers să vadă iazul şi a fost surprins să vadă că iazul era plin cu apă! Ce s-a întâmplat? Toată lumea a gândit la fel: “Nu trebuie să torn şi eu un pahar cu lapte, o să pună ceilalţi.”
Morala: Atunci când trebuie să faci ceva sau să ajuţi pe cineva, nu te baza că vor avea alţii grijă de acest lucru. Gândeşte-te că totul depinde de tine, dacă tu nu faci ce trebuie, nimeni altcineva nu va face. Aşadar, este important să te schimbi tu. Aceasta va fi diferenţa între tine şi restul lumii!
Lasa un comentariu