Cozonacul

Odată, brutarul a copt un cozonac și a plecat cu el în pădure.

– Am să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare, a spus brutarul.

Într-un luminiș s-a întâlnit cu bursucul.

– Ooo! Ce cozonac grozav!a zis el. Încotro mergi?

– Vreau să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare. Care este după părerea ta aceasta?

– Eu, eu sunt cel mai bun! a strigat bursucul.

– Nu, nu tu ești! A clătinat din cap brutarul și a plecat mai departe.

S-a întâlnit apoi cu iepurele care, văzând cozonacul a zis:

-Ce cozonac înmiresmat! Ce vrei să faci cu el?

– Vreau să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare din pădure.

– Păi, eu sunt cel mai bun. Cum n-ai aflat încă?

– Nu știu! i-a răspuns brutarul. Am să mă mai gândesc.

Chiar atunci a ieșit dintr-o tufă ariciul.

– O, ce cozonac frumos! Unde-l duci? a întrebat el.

– Vreau să-l dăruiesc celei mai bune viețuitoare. Cine crezi că-l merită?

S-a gândit ariciul, apoi a zis:

– Dă-i cozonacul jderului. El este foarte bun. Nu va uita să-l împartă cu broasca țestoasă și cu veverița. Îi va servi și pe bursuc și pe iepure. Lor le plac mult cozonacii.

Brutarul s-a bucurat:

– Acum știu, a spus el, cui să dau cozonacul.