foarte mult săpun? Ei ştiu cu toţii mai bine decât unii dintre voi, că nu te poţi spăla cu noroi.
Toate oile pe care le vedeţi dincoace formează o turmă (Mirela, iar ai rămas în urmă!) Şi oile lucrează lapte, brânză şi smântână. Dar datoria lor de căpetenie e să ne dea flanele de lână. De altfel, să vă spun drept, lor nici nu le place să poarte vara cojoace. Singure merg, o dată pe an, să se tundă la cioban, cum mergeţi voi cei mai mici la „Ciufulici”. Numai că oile nu au pretenţia, când le taie laţele nenea Stan, să le pună călare pe un lup sau pe un aeroplan.
Oile ştiu munţii noştri pe dinafară, că ar putea să vorbească despre ei la şcoală.
Auziţi vuietul ăsta ca de grădiniţă de scandalagii? Ne-apropiem de păsări. Tii! Tii! Răţuştele iar se ceartă pentru jucării! Dar pe voi vă rog să fiţi cuminţi. Puii pe care-i vedeţi aici încă nu sunt fripţi. Uitaţi-vă bine: cu câtă poftă ciugulesc ei vitamine. Găina care se plimbă printre ei, cu atâta fală, e o cloşcă, adică o incubatoare naturală. Ea a tot dat ocol cuibarului şi are bunătatea să clocească singură ouăle, când se întrerupe electricitatea. Năzdrăvanul ăsta roşu, l-aţi ghicit, este cocoşul. Găinile îl urmăresc pas cu pas, pentru că e singura pasăre cu ceas. Dar ceasul lui nu se vede, întrucât îl poartă undeva în guşă ori în gât. De fapt, e un deşteptător mai mare, pe care-1 pune să sune când soarele răsare.
Aşa. Am ajuns şi la lac, unde fac raţele cele bătrâne „mac-mac” şi unde gâştele se scaldă şi fac şi ele toate boroboaţele. Vedeţi gâştele şi raţele? Arzăle-ar focul să le arză! Stau pe apă ca pe varză! Şi toată ziua (vezi că le sperii) beau doar apă, ca şoferii. Şi pentru că a venit vorba: unde-o fi maşina aia? Că nu ne-o fi luat-o gaia? Dar nouă tot nu ne pasă. Avem cu ce merge acasă, să nu-ntârziem de la prânz: încălecăm pe câte-un mânz.
Lasa un comentariu