Toţi am învăţat cu spor,
Tândăleţ, în loc să-nveţe,
A făcut fiţuici, de zor.Le-a-mpărţit în două teancuri:
Unul lat, altul înalt.
Unu-i pentru matematici,
La istorie-i celălalt.
Păcălici i-a zis-o-n faţă:
Tândăleţ, ai s-o păţeşti!
S-o păţesc? N-avea tu grijă!
Poate vrei să mă pârăşti?…
Păcălici n-a spus nimica,
Însă seara, tupiliş,
Către casa lui Tândală
L-a trimis pe Chiţibuş.
Chiţibuş mergea pe uliţi,
Ce e drept, cam tremurând,
Cu mustăţile pleoştite,
Cu codiţa atârnând…
Iar la Tândăleţ în poartă
S-a oprit fără să vrea,
Căci pisica cea vărgată
Ca un tigru miorlăia.
Dar curajul lui de şoarec
Şi-a luat în dinţi şi-ascuns,
Strecurându-se sub uşă,
La fiţuici, iată-l ajuns!
Ce-a făcut acolo, nu ştiu,
Căci la nimeni nu a spus,
Însă ştiu că-ajuns acasă,
Era ştraşnic de dispus!
S-a jucat de-a baba-oarba
Cu copiii mărunţei,
Pe codiţă sărea coarda,
Sport iubit de şoricei.
La lucrarea scrisă-n clasă,
Stă pe sobă, mulţumit…
Chicotind atât de tare,
Că mai toţi l-au auzit!
În cea mai din urmă bancă
Tândăleţ tot copia
Şi,din când în când,de trudă,
Limba printre dinţi scotea.
Când s-au adunat în urmă
Ale copiilor lucrări,
Tândăleţ avea pe foaie
La istorie-adunări…
Iar apoi, la matematici,
Fără grijă şi decis,
Despre luptele cu turcii
Tândăleţ pe foaie-a scris!
2 comentarii