Ursul polar ( Ursus maritimus )

Urşii polari sunt stăpânii ţinutirilor îngheţate din zonele arctice. Ursul alb este considerat cel mai mare mamifer carnivor care trăieşte pe pământ. Deoarece trăieşte într-unul dintre cele mai potrivnice, mai reci şi mai pustii ţinuturi, pe banchizele de gheaţă, acest animal a trebuit să se adapteze pentru a supravieţui. Regiunea arctică a Cercului Polar reprezintă o adevărată încercare pentru orice vieţuitoare care îşi alege aici habitatul. Ursul polar a trebuit să lupte nu numai cu clima şi frigul înfricoşător, dar şi cu eschimoşii care îl vânează pentru carnea şi blana sa.

Deoarece numărul acestor animale scăzuse la un moment dat destul de mult, ţările ale căror ţinuturi îl găzduiau au dat legi de protecţie, de limitare a vânătorii, stimulând totodată cercetarea în acest domeniu.

Descriere

Sunt animale masive, cu blana de culoare alb-gălbuie. Femelele cântăresc aproximativ 300 kg, dar masculii pot cântări dublu sau chiar mai mult. Au o lungime de 2,5 – 3 m, iar când merg în patru labe capul ajunge la inălţimea de 1,5 m. Picioarele se termină cu gheare scurte şi ascuţite.

Hrănire

Pentru a rezista în aceste condiţii climatice deosebit de aspre, un urs ar trebui să mănânce peste 2 kg de grăsime pe zi. Ei vanează foci, hrana lui preferată, dar când nu are noroc la vânătoare se mulţumeşte şi cu leşuri de morse sau leşuri de balene. Uneori vânează mici mamifere, păsări şi ouăle acestora, rozătoare. În ultimă instanţă apelează şi la fructe de pădure, dar aceasta este o soluţie de circumstanţă.

Dar focile reprezintă principala lor hrană. Ursul polar are mirosul foarte bine dezvoltat, el îşi simte prada de departe. Aşteaptă cu răblare ca foca să se ridice la suprafaţă penru a respira şi atunci se repede fulgerător şi o prinde cu dinţii săi puternici. Vânătoarea nu este uşoară pentru că şi focile sunt agile şi simt pericolul. Uneori ursul este cel care, cu capul lui puternic, sparge gheaţa acolo unde simte că se află o focă. Amândouă animalelel sunt foarte bune înotătoare şi de aceea lupta e pe viaţă şi pe moarte. Foca scapă numai dacă are timp să se scufunde la adâncimi mari, unde ursul nu poate ajunge. De multe ori pescarii de foci găsesc pe pielea acestora urmele colţilor uriaşului alb.

Deplasare

În perioada de vară, când gheţurile se topesc, urşii albi se deplasează spre nord, iar iarna, când gheţurile înaintează spre sud, se deplasează şi ei în aceeaşi direcţie. Apele cu gheţuri plutitoare sunt locurile lor preferate, deoarece aici pot vâna mai uşor. Fiind foarte buni înotători ( 10 km pe oră ) pot parcurge pe apă distanţe foarte mari, chiar şi 100 km, fără să obosească. Se deplasează mai greu pe gheata alunecosă, dar prin zăpadă aleargă repede, în ciuda masivităţii lor. Se pot căţăra pe stânci de gheaţă şi coboară de acolo folosind picioarele din faţă drept frână.

Înmulţire

Dacă masculii sunt activi tot anul şi îşi construiesc adăposturi temporare doar în perioadele cand vremea se înrăutăţeşte foarte tare, femelele hibernează în barloguri adânci şi largi, bine adăpostite, de obicei pe un versant greu accesibil. În perioada de hibernare se nasc şi puii, de obicei 2, dar pot fi şi mai mulţi. Ursoaica naste la 3-4 ani o data. Ursuleţii cântăresc la naştere doar 700g, dar cresc foarte repede, în primele 3 luni ajungând până la 12 kg. La început se hrănesc doar cu laptele mamei, rămânând cu aceasta până la cel puţin 2 ani. Ursoaica este o mamă foarte grijulie, apărandu-i de toate pericolele, inclusiv de atacurile adulţilor masculi. Tot mama îi învaţă să vâneze. Ursii albi traiesc in medie 35-40 ani.

Adaptări la mediu:

– blana groasă, formată din fire de păr goale pe dinăuntru, foarte deasă, formând un bun izolator;
– stratul de grăsime de sub piele, tot un bun izolator;
– culoarea albă asemenea zăpezii, pentru a se camufla;
– ghearele scurte şi ascuţite, tocmai bune pentru a sfâşia prada şi a nu aluneca;
– păr pe tălpi, care nu permite alunecarea.

Deşi este un animal crud ( altfel nu ar supravieţui ), oamenii au un sentiment de simpatie faţă de urşii polari. Este foarte cunoscută şi îndrăgită cartea „Fram, ursul polar”, de Cezar Petrescu, al cărei erou este un urs alb, inteligent şi bun.