Albatrosul, pasărea elegantă a întinderilor marine, a dat naştere multor legende şi i-a inspirat pe poeţi datorită măreţiei sale. Privindu-l când planează cu eleganţă sau când pică din înaltul azurului spre întinderea răscolită de valuri, ai impresia că o mână nevăzută îi dirijează calea, ca şi cum ar fi un aparat de zbor. Secretele măiestriei sale constau în forma perfect aerodinamică a corpului, precum şi în dimensiunile aripilor.
Există multe specii de albatroşi, răspândite atât în mările sudului, cât şi ale nordului. Impresionant este albatrosul-lui-Steller sau Diomeda albatros, ajuns la un moment dat în pragul dispariţiei.
Dimensiunile păsării sunt remarcabile, anvergura aripilor depăşind 3 m. Albatrosul-lui-Steller poate fi considerat printre cele mai mari şi mai bune zburătoare din lume. Se spune că ar putea să înconjoare Pământul în zbor planat fără a bate din aripi, folosind cu măiestrie curenţii de aer ascendenţi. Cuibăreşte în colonii. Cuibul şi-l face în formă de trunchi de con. Se reproduce o dată la doi ani, incubaţia durând până la 60 de zile, cauză care a concurat la împuţinarea speciei.
Ca şi alte păsări deosebite, a căzut pradă atât colectorilor de pene, cât şi unor condiţii vitrege de viaţă. A fost o perioadă când japonezii îşi creaseră o adevărată reputaţie în exploatarea pe cale industrială a penelor exotice, cerute tot mai mult de moda feminină. Ei au organizat expediţii în întreaga zonă a Oceanului Pacific, soldate cu masacre în rândul înaripatelor. Albatrosul-lui-Steller n-a scăpat nici el; penele îi erau prea atrăgătoare.
Răspândit odinioară pe o suprafaţă largă a Pacificului, dar cuibărind doar în câteva colonii stabilite mai ales pe unele insuliţe din Arhipelagul celor Şapte Insule (Torishima) şi în Bonin, a fost aproape exterminat de colectori, care-l ucideau în timpul clocitului. Se cunosc numeroase amănunte despre metodele barbare folosite de ei. De pildă, în perioada cuibăritului, păsările clocitoare erau omorâte prin lovire cu băţul. Zilnic cădeau victimă 100 pînă la 200 de exemplare. S-a evaluat că numai între anii 1887 şi 1903 au fost ucişi nu mai puţin de o jumătate de milion de albatroşi.
Erupţia vulcanică din 1903 a pus capăt temporar masacrului din Arhipelagul Torishima. Mai târziu însă, a fost reluat, deşi cataclismul împuţinase numărul albatroşilor. Se spune că în 1932, de pildă, au mai căzut victimă încă 3 000 de exemplare.
Iată cum omul şi forţele oarbe ale naturii au adus aproape de pieire marele albatros al lui Steller.
2 comentarii