Într-o zi, șoricelul iese din ascunzătoarea în care locuia cu mama sa și se duse să se plimbe prin ogradă. Umblă el ce umblă și după un timp se întoarce la mama sa să îi povestească ce a văzut pe afară.
– Am văzut două animale, unul fioros tare, iar celălalt era tare blând.
– Povestește, dragul meu, cum arătau cele două animale pe care le-ai întâlnit prin ogradă, îi spuse mama.
Șoricelul începe să îi povestească mamei sale în detaliu cum arătau acestea.
– Cel fioros umblă de colo până colo prin ogradă, părea că este șeful tuturor. Avea picioare lungi, mergea țanțoș și își scutura din când în când cu mândrie moțul roșu. Ba mai mult, avea ochii bulbucați și un cioc mare și ascuțit. Când am trecut pe lângă această fiară, a deschis imediat clonțul, a ridicat un picior și a început să răcnească atât de tare, că nu știam încotro să o apuc, mamă.
– Acesta de care povestești, dragul meu, este cocoșul. Cocoșul este o pasăre blândă din ogradă, care nu face rău nimănui. Nu ai de ce să te mai temi de acum înainte de el, nu este niciun pericol. Iar cealaltă fiară pe care ai întâlnit-o cum arată, puiule?
– Cealaltă stătea tolănită la soare. Avea blanda pufoasă, labuțe cenușii și netede. Din când în când, își spăla cu limba blănița moale de pe piept, iar atunci când m-a văzut, a început să dea ușor din coadă.
Mama speriată îi spune atunci micuțului șoricel:
– Ai fost la un pas de o tragedie. Fiara de care povestești, și de care tu spui că este cea blândă, este chiar pisica.
Povestea e și amuzantă și puțin te ține în suspans