S-ar părea că 55,4% dintre candidați au reușit să promoveze. Teoretic, procentul e mai mare decât anul trecut. Practic, au fost ceva mai puțini înscriși. Dar să lăsăm cifrele…
Ați avut curiozitatea să vă uitați pe subiecte? Eu m-am uitat și mă întreb (sincer și fără vreo urmă de infatuare) cum să nu iei notă de trecere?! La ”română” chiar să nu poți să bâigui ceva la primele 2 subiecte? Nu zic și de-al treilea unde, hai, chipurile trebuia să mai știi și câte ceva ”de finețe”, deși cred că măcar vreo 5 puncte se puteau ”mulge” dacă pur și simplu încercai ceva. Dar nici la primele 2? Mie-mi vine să spun că cerințele de la primul subiect țin de cultura generală, iar la al doilea pur și simplu trebuie să ai o părere (argumentată) și asta e ceva ce (în mod normal) exersezi zilnic în fel de fel de discuții.
Apoi, am avut curiozitatea să văd dacă m-aș mai descurca la matematică. Eu am terminat liceul la o clasă cu profil ”mate-info”, așa că m-am uitat și acum la subiectele aferente, deci la cele mai grele. Recunosc acum că la subiectul 3 n-aș mai fi făcut mare lucru, pentru că am pierdut complet contactul cu integralele în ultimii 7 ani. La vremea lor le stăpâneam și pe astea cu grație, dar dacă ar fi trebuit să dau examenul săptămâna trecută hai să zicem că la ultimul subiect n-aș fi făcut (aproape) nimic. Dar din primele 2 subiecte luam lejer notă de trecere, iar asta fără să mă pregătesc absolut deloc!
Iar pentru proba ”la alegere”, să luăm ca exemplu istoria. Găsiți aici un articol extins vizavi de subiectul ăsta, dar rezumatul e cam așa – proba asta a fost mai degrabă de logică decât de verificare a unor cunoștințe, pentru că la multe întrebări răspunsurile se puteau extrage cu ușurință din textele care trebuiau analizate. La fel, pentru notă mare probabil că trebuia să mai știi și câte ceva în plus, dar notă de trecere (și nu chiar nota minimă) se putea lua foarte, foarte ușor.
Așadar, ce se întâmplă? În general nu sunt absolut deloc fanul căutării vinovatului, iar asta pentru că de obicei e doar un demers menit să găsească un ceva/cineva spre care se poate arăta cu degetul. Dar e important să vezi ce și unde merge prost în ideea de a elimina verigile defectuoase din proces și de a preîntâmpina eșecurile viitoare. Și știu că fiecare avem teoriile noastre când vine vorba de vinovații din învățământ, însă eu, dacă aș fi părinte, cred că mai degrabă m-aș uita cu mai mare atenție la copilul meu, la ce știe, la ce vrea, la cum vede lumea, responsabilitățile și viitorul și abia apoi aș lua la puricat ”sistemul”. Altfel, n-ar trebui să mă mire faptul că odrasla mea ajunge să aibă păreri de genul ăsta.
Subiectul de mate, cel cu integral este unul clasic si, in general, se lucreaza la clasa.
In regula, poate nu l-au lucrat la clasa, dar nici macar la o teza nu l-au primit?
Andrei, așa e. Mi-amintesc genul ăsta de exercițiu chiar dacă nu mai știu cum se rezolvă. Dar hai să zicem că poate integralele-s mai greu de înțeles… Însă pentru primele 2 subiecte nu găsesc nicio scuză!
„Teoretic, procentul e mai mare decât anul trecut. Practic, au fost ceva mai puțini înscriși.”
– Un PROCENT nu este niciodata nici mare, nici mic, si cu atat mai putin „MAI mare/mic decat…”, ci este intotdeauna egal cu el insusi, si anume „un procent”, „unu la suta”, o sutime din cantitatea totala. Mai mare sau mai mic poate sa fie PROCENTAJUL (de X%) – SAU cantitatea (in valoare absoluta) reprezentata de un procent.
– La vremea cand am facut eu scoala se invata ca procentajele (calculul procentual) au fost… nascocite TOCMAI pt a putea realiza o modalitate de a compara marimi care altfel sunt incomparabile (fie din cauza ordinului de marime diferit (spre ex – ca sa ramanem in subiect – rezultatele elevilor unei anumite clase dintr-o anumita scoala cu cele ale totalitatii elevilor la nivel national), fie din cauza ca marimile exprimate sunt incomparabile (spre ex pt a reusi sa compari timpul cu spatiul sau cu temperatura, sau energia cu acceleratia).
Cu totul altceva este daca presupui ca in acest an motivul pt care numarul candidatilor a fost mai mic ar fi faptul ca_candidatii s-ar fi auto-selectat anticipat, cei care se simteau insuficient pregatiti neparticipand la examen – asta ar presupune ca procentajul „REAL” (cel calculat nu fata de numarul candidatilor la examen ci fata de numarul total al absolventilor de liceu) ar putea sa nu fie mai mare decat cel din anul precedent.
„…cum să nu iei notă de trecere?! […] Mie-mi vine să spun că cerințele de la primul subiect țin de cultura generală, iar la al doilea pur și simplu trebuie să ai o părere (argumentată) și asta e ceva ce (în mod normal) exersezi zilnic în fel de fel de discuții.”
Poate ca rezultatele la primul subiect reflecta nivelul de cultura generala al candidatilor. Iar cele la cel de-al doilea subiect poate ca reflecta felul in care ei poarta discutiile – mai fiecare isi exprima (la un moment dat sau la altul, intr-un loc sau altul) opinii despre un subiect sau altul, dar nu fiecare june o face in mod argumentat, logic, ci unii considera ca are mai multa dreptate cel care se exprima mai „tare”, mai vehement, mai agresiv.
„…dacă aș fi părinte, cred că mai degrabă m-aș uita cu mai mare atenție la copilul meu, la ce știe, la ce vrea, la cum vede lumea, responsabilitățile și viitorul și abia apoi aș lua la puricat ”sistemul”.”
Este adevarat – atat cat este adevarat.
In fapt, nu foarte multi dintre noi ar fi (fost) in stare (in copilarie / adolescenta / prima tinerete) sa-si dezvolte singuri, neindrumati, doar pe baza experientei sociale si a gandirii proprii, un sistem filozofic prin aplicarea caruia EL INSUSI, copilul / tanarul sa analizeze si sa determine toate acestea. In mod normal tanarul ar trebui SA FIE INVATAT (fie de catre parinti / tutori, fie de alte persoane mai mature / intelepte) CA si CE sa descopere / stabileasca singur toate aceste caracteristici pt sine insusi, si CUM anume. Iar daca se constata ca tanarul N-A primit educatie in acest sens, ca n-a deprins aceste lucruri – poate pt ca nici cei responsabili cu educatia lui „de-acasa” nu cunosc acestea, sau n-au timp / energie s-o faca, sau n-au talentul pedagiogic necesar, sau pt ca n-au constientizat necesitatea SI a acestui tip de educatie – atunci ar fi cazul ca tanarul sa fie educat in acest sens MACAR in cadrul invatamantului formal, in scoala (unde se presupune ca are parte de cadre care CUNOSC toate aceste lucruri si stiu sa le si transmita) – cu alte cuvinte: TOT in cadrul „sistemului”.
O grava carenta (des intalnita si foarte „vizibila”) care rezulta in urma lipsei acestei educatii consta in faptul ca junele in cauza isi cunoaste foarte bine (si isi pretinde) drepturile, neglijand insa faptul ca aceste drepturi (ca si oricare altele) sunt insotite si de obligatii (pe care nu mai este dispus sa si le asume).
Ei, istoria nu e probă la alegere. Istoria intră la proba obligatorie la profilul uman.
de ce se scrie bacul in toate felurile?
Roxana, am scris despre ce știam mai bine, dar sunt sigură că lucrurile au stat cam la fel, indiferent de profil. În plus (fără supărare) niciodată nu mi s-a părut că variantele de la uman ar fi mai dificile decât cele de la real.
Roxana: Nu te supara (nu este intrebare retorica, eu CHIAR NU STIU, si NICI sa caut ca sa aflu nu am dispozitie), CATE (si CARE anume) sunt (ACUMA) „disciplinele” obligatorii la bac? (Cate si care la „real” – cate si care la „uman”?)
Pt liceele in limba minoritatilor – e clar ca intra in plus si limba materna, pt liceele vocationale (de sport, de muzica etc) nu-mi imaginez ca n-ar exista suplimentar si proba de specialitate (nici nu vreau sa ma gandesc CE-ar fi la bac „pe capul” elevilor vreunui eventual liceu vocational in limba vreuneia dintre minoritati…) – dar probele „de baza”? Pt „real” nu cred ca poate fi evitata matematica, nici pt „uman” limba romana (cred ca romana e obligatorie si pt „real” – cel putin ASA era „pe vremea mea”, cu mai mult de patru decenii in urma). Altceva? Pt „real” – probabil fizica (eventual la alegere (ca alternativa) cu chimia), pt „uman” parca tin minte ca „atunci” era la alegere intre geografie, istorie si biologie… Acum la uman este obligatoriu ca una dintre probe sa fie istoria?)
gina: DELOC n-ar fi inutil daca te-ai exprima mai putin concis (mai precis – mai putin eliptic)… Sau ti-e teama ca daca scrii mai mult text ai putea gresi gramatical-ortografic?
CUM adica „se scrie bacul in toate felurile”? Corect si incorect? In romaneste si in limbile minoritatilor? Cu probe diferite, la alegere? Sau te referi (desi n-ai folosit ghilimelele) la modul in care se scrie insusi cuvantul care denumeste acest tip de examen – ba scris complet „bacalaureat”, ba prescurtat la „bac” (eventual si/sau ba scris cu initiala majuscula, ba nu)?
Emi: Depinde CUM definesti „dificil”, si mai depinde si de caracteristicile individuale ale diferitelor persoane: MIE spre ex mi-ar fi MULT mai dificil sa retin pe-de-rost, „pe tocitelea”, cu exactitate, toate denumirile, numerele etc fara de care nu vad CUM ai putea sa raspunzi corect la istorie, geografie si/sau biologie decat sa invat logica dupa care se ghideaza rationamentul matematic (sau la chimie, fizica etc).
ESTE ADEVARAT ca NICI MACAR MATEMATICA nu poate fi invatata COMPLET fara „toceala” – incepand cu „tabla inmultirii” si cu „sin pe cos egal tangenta” sau cu „lungimea este doi pi er iar aria este pi er patrat” sau cu „a patrat minus be patrat egal a plus be pe langa a minus be” (ca sa nu mai vorbesc despre definitii) – dar in primul rand aici „toceala” se refera cam numai la etapa initiala, a invatarii, nu si la etapa aplicarii si in al doilea rand aici „toceala” este (relativ) putina (si PANA SI EA poate fi sistematizata oarecum logic – iar unele (multe) formule pot fi nu tocite ci deduse logic din cateva (putine) formule „de baza”) pe cand logica (in etapa aplicarii) este MULTA…
IAR am intrat la spam?
„Găsiți aici un articol extins vizavi de subiectul ăsta, dar rezumatul e cam așa” eu stiam ca „vizavi” se foloseste strict cand este vorba de o casa de pe o strada, de exemplu (casa de vizavi) si nu si cu sensul de „despre” :). Poate ma insel…
Adina, DEX menționează explicit și câteva sensuri mai îndepărtate de cel propriu, geometric. De exemplu, putem fi de acord că în cazul de mai sus ”vizavi de subiectul” se poate înlocui cu ”în raport cu subiectul”?
Emi, poate mai putin „in raport cu” cat „cu privire la”: de regula / in principiu, un subiect (concret, fizic) cel mai bine poate fi examinat (vizual) luand o oarecare (nu prea mare) distanta fata de el, de subiect, „privindu-l de vis-a-vis” (incat sa intre tot in campul vizual in mod omogen si nedeformat, spre deosebire de cazul in care examinam subiectul prea de aproape, cand detaliile ne pot stanjeni in formarea imaginii de ansamblu).
Victor, am ales ”în raport cu”, pentru că era unul dintre sensurile menționate negru pe alb în DEX.