În zare se observă o întindere de verde, care nu este altceva decât pădurea ecuatorială, cu liane ce se întind ca o pânză de păianjen, astfel încât e greu să pătrunzi.
În altă parte, se vede un fir lung, albastru, ce şerpuieşte din loc în loc. Nu este altceva decât fluviul Nil, cel mai lung fluviu din lume.
- Ce culori frumoase! Ce animale pot vedea în acest continent, atât de mare?
- Africa este al doilea continent ca întindere, iar dintre animalele pe care le poţi vedea aici, enumăr: elefanţi, girafe, zebre, bivoli, maimuţe, antilope.
- Facem popas?
- Bineînţeles, în curând, zise balonul.
După aproximativ cinci minute, s-a făcut popasul mult aşteptat de micuţa noastră, care a devenit atât de dornică de a cunoaşte cât mai mult din tainele naturii.
Fiind neatentă, s-a împiedicat de un trunchi de arbore şi a căzut. S-a rănit destul de grav, rana este adâncă şi sângerează.
- Ahh, ce doare, nu mai pot merge. Simt cum mă arde locul, nu mai suport.
- Trebuie să facem ceva, vei pierde mult sânge.
Dinspre pădure, vin trei băştinaşi, purtând pe cap coşuri cu fructe. Zărind copila albă, aproape leşinată, cu sângele şiroind pe picior, s-au apropiat de ea. Unul dintre ei şi-a rupt pantalonul şi i-a bandajat piciorul. Vorbind între ei, au stabilit să o ducă la vraciul din sat. Fetiţa era foarte slăbită, iar rana se putea infecta. Băştinaşii s-au uitat în dreapta, î stânga, nu au văzut pe nimeni, dar nu mai era timp pentru a se întreba cum a ajuns această copilă albă aici.
Balonul i-a însoţit îndeaproape, cu teamă şi emoţii.
Ajunşi la vraci – un fel de medic naturist – micuţa a fost aşezată într-un hamac şi atent cercetată de acesta. Rana i-a fost curăţată cu apă rece de râu. Vraciul a pregătit un ceai special din diverse frunze, a făcut incantaţii şi a folosit aburii pentru a trezi copila din leşin. I s-a dat să bea apă, şi a fost hrănită cu fructe şi o pastă de legume, foarte consistentă şi gustoasă – bănuim acest lucru, deoarece fetiţa a mai cerut o porţie.
- Mulţumesc pentru tratament, spuse micuţa, făcând semne pentru a se face înţeleasă.
Băştinaşii şi vraciul au plecat din cap cu respect.
- Cum te simţi draga mea? întrebă balonul.
- Sunt gata de continuarea călătoriei. Îmi pare rău că ţi-am creat emoţii. Aş vreea să culeg cafea şi seminţe de cacao.
- Mergem să căutăm seminţe.
Şi au pornit spre culturile de cafea şi cacao, au cules boabe şi s-au răsfăţat la umbra palmierilor.
Când se pregăteau să pornească la drum, micuţa a zărit o familie de elefanţi care se spălau şi se jucau în Nil.
- Ce drăguţi sunt puii de elefant! Îmi amintesc de Dumbo, ha ha ha, râdea copila aplaudând veselă, parcă nici nu era rănită.
*
Dragii mei cititori, fiţi atenţi pe unde mergeţi şi bucuraţi-vă de toate fiinţele întâlnite în calea voastră.
Lasa un comentariu