Jucătorii se împart în trei grupuri egale, în frunte cu un comandant ales de elevi dintre cei mai isteţi şi neînfricaţi. Una dintre grupe apără linia de demarcaţie dintre cele două presupuse tabere inamice reprezentare de celelalte două grupe.
Linia de demarcaţie este reprezentată de o porţiune de teren cu lungimea de 100-200 de metri şi lăţimea de 40-50 cm; delimitarea ei se face cu ţăruşi, steguleţe sau stâlpi de marcare.
Grupa care o apără are sarcina de a împiedica infiltrarea reciprocă în tabăra adversă a cercetaşilor dintre celelalte grupe.
Fiecare jucător din aceste două grupe are asupra sa un ecuson de cercetaş, specific pentru echipa din care face parte şi pe care este nevoit să-l predea atunci când este prins.
În decurs de 15-20 minute, jucătorii se pregătesc de joc; grupa care apără zona de demarcaţie pregăteşte ambuscadele, alege punctele de observaţie, se camuflează și îşi organizează legăturile.
Cercetașii stabilesc zonele de deplasare şi infiltrare ascunsă, discută planul de acţiune. În stabilirea amănuntelor se ţine seama de faptul că jocul se desfăşoară pe timp de noapte.
Convingându-se de stadiul de pregătire a grupelor, comandantul da semnalul de începere a jocului, care durează 30 de minute.
În acest moment începe şi misiunea celor trei arbitri care veghează la bună desfăşurare a jocului. Aceştia sunt atenţi la îndeplinirea următoarelor reguli:
– Cercetaşii sunt scoşi din joc imediat ce au fost atinşi în zona de demarcaţie de oricare dintre membrii detaşamentului de pază;
– Fiecare cercetaş atins predă ecusonul propriu celui mai apropiat arbitru şi iese în afară terenului de joc;
– Dincolo de limitele liniei de demarcaţie este interzisă atingerea cercetaşilor;
– Jocul se desfășoară într-o linişte perfectă. Cercetaşii care n-o respectă sunt penalizaţi cu ridicarea ecusonului.
În final câştigă grupa căruia i-a reuşit cele mai multe treceri peste linia de demarcaţie. Dacă jocul continuă, rolurile pot fi inversate.
Lasa un comentariu