Un cocoş se plimba ţanţoş printr-o grădină, săpând cu ciocul, pe alocuri, în căutarea unor seminţe mai de soi. La un moment dat, privirile i-au fost atrase de o perlă strălucitoare, îngropată pe jumatate în pământ.
Fără nici o ezitare, cocoşul a ţâşnit către ceea ce părea o boabă cu un gust nemaicunoscut, a scurmat în ţărâna cu ghearele-i ascuţite şi a prins hulpav în cioc micuţa sferă. Abia atunci şi-a dat seama că acel bob nu era unul de orez, aşa că l-a scuipat degrabă pe pământ.
Chiar în momentul când voia să se îndepărteze, plin de dezamagire, perla a strigat dupa el :
– Eu sunt o piatră nepreţuită, scăpată din greşeală dintr-un colier minunat. Nicăieri nu ai putea găsi o perlă asemeni mie, căci nu pot fi intâlnită în orice ocean din lumea asta. În lume există miliarde de fire de nisip pentru fiecare seamăn al meu. Mare noroc ai avut că m-am aflat în calea ta. Daca m-ai privi cu atenţie şi cu pricepere, ai putea descoperi cât de frumoasă şi valoroasă sunt.
Cocosul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca şi a cârâit cu dispret:
– Aşa nepreţuită cum te crezi, te-aş schimba într-o clipită pe o boabă de orez.
Lasa un comentariu