Este greu de descris penajul unei astfel de păsări, pictată, cu toate culorile curcubeului. Privind-o, ai impresia că un artist desăvârşit a ales penele cele mai divers colorate şi a împodobit-o cu ele.
Familia păsării-paradisului cuprinde aproximativ 100 de specii, diferite ca formă şi penaj, una mai frumoasă ca alta. Patria lor cuprinde pădurile nepătrunse ale Noii Guinei şi ale insulelor învecinate. Papuaşii le spun «copiii curcubeului», datorită penajului frumos colorat. Se hrănesc cu tot felul de fructe, seminţe, frunze, dar şi cu vietăţi mici: insecte, melcişori, reptile, cu ouăle şi chiar puii mărunţei ai altor păsări. Una dintre cele mai mari specii este Paradiseea apoda. Atinge 1 metru lungime. Iată cum o descrie renumitul zoolog german A. E. Brehm: «La pasă-rea-paradisului-de-talie-mare partea superioară a capului, tîmplele, partea posterioară a gâtului şi părţile superioare laterale ale gâtului sunt de un galben-închis; fruntea, părţile laterale ale capului, regiunea auriculară, guşa şi gâtlejul sunt de un verde-auriu-intens. Restul corpului este cafeniu ca scorţişoara… în părţile laterale ale regiunii pectorale răsar de ambele părţi pene de podoabă, ce se întind ca nişte raze şi flutură liber în jos, formând o tufă deasă în formă de arc. Sunt galben-portocaliu-intens, iar vârfurile, zdrenţuite, alb-spălăcit….» Această împodobită haină o poartă numai masculii şi doar în perioada împerecherii; de aceea se numeşte şi «penaj de nuntă». Femela are straie modeste, cenuşiu-cafenii, cu linii colorate mai închis.
Credinţele locale atribuie păsărilor-paradisului puteri miraculoase. Cu penele cele mai ţipător colorate papuaşii îşi împodobesc somptuoasele lor coafuri. Penele multicolore au atras atenţia nu
numai băştinaşilor, ci şi vizitatorilor acestor locuri. Ele au împodobit îmbrăcămintea sultanilor, şahilor şi a înalţilor demnitari din Orient. Europenii au început să le caute prin secolul al XVI-lea. Dacă până atunci papuaşii vânau un număr mic de păsări necesar satisfacerii gustului lor de frumos, de-atunci încolo ele au fost urmărite peste tot şi nenumărate piei cu pene (balguri) sau burdufuri luau drumul curţilor seniorale din Europa ori din Asia.
Prin secolul al XVIII-lea, traficanţii olandezi cumpărau de la papuaşi piei de păsări gata prelucrate, fără picioare, şi le vindeau apoi indienilor sau persanilor, cărora le spuneau că «pasărea-paradisului n-are picioare şi se odihneşte agăţîndu-se de crengi cu două pene lungi care-i împodobesc coada, iar ouăle şi le cloceşte punîndu-le sub aripă». De altfel şi în Europa primele balguri n-aveau picioare, aşa că şi aici au apărut legende după care păsările paradisului nu se odihnesc niciodată, ci plutesc veşnic în aer, ca nişte fiinţe miraculoase. Presupusa lipsă a picioarelor se reflectă şi în denumirea ştiinţifică,Paradisaea apoda însemnînd «pasărea-paradisului-fără-picioare».
Spre sfârşitul secolului al XlX-lea decimarea păsărilor-paradis a atins culmea. Numărul lor a scăzut mult, unele specii chiar dispărînd. Deşi în prezent s-a pus stavilă exterminării lor, totuşi zoologii au constatat că exemplarele devin tot mai rare, iar aria lor de răspîndire se restrânge treptat.
după Aurelian Baltaretu
??
?
?
?
!!!!!!!
~~~~~~~~~~~~
aiurea
de
tot desigur
nu
de
asta
Si in ziua de azi descopar ca au exterminat-o de tot.
Cat de groasnic.