Odinioară iepurele şi leul trăiau laolaltă. Cu toate că erau vecini, leul era foarte îngâmfat şi tot timpul se lăuda că el este puternic, dispreţuia pe iepure, îl ocăra adesea şi îl speria. Iepurele nu-l putea înghiţi şi se gândi să se răcorească, zicându-i:
-Am întâlnit undeva un animal la fel ca tine, care mi-a spus: „Dacă este vreun animal mai curajos ca mine, cheamă-l să vină să ne luăm la întrecere şi dacă nu îndrăzneşte, atunci să mi se supună şi să mă slujească”.
Aceste vorbe ar supăra pe oricine. Atunci leul l-a întrebat pe iepure:
– Nu i-ai vorbit despre mine? Iepurele i-a răspuns:
– Dacă nu-i pomeneam despre tine era mai bine. Mi-a vorbit de sus, a spus multe vorbe urâte şi printre altele că nu te-ar lua nici ca slujitor.
Leul s-a înfuriat şi-a întrebat în grabă:
-Unde-l găsesc?
Iepurele l-a dus pe leu dincolo de munte; apoi i-a arătat o fântână adâncă.
-Acolo este.
Leul a mers la fântână, s-a uitat mânios înăuntru şi deodată a văzut că duşmanul seamănă leit cu el, are ochii holbaţi de furie. Leul a urlat o dată şi duşmanul a urlat de asemenea. Leului, de mânie, i s-a ridicat părul măciucă, şi duşmanului la fel. Leul rânjea colţii ameninţând pe duşman, iar celălalt îl maimuţărea.
Nemaiputându-şi stăpâni mânia, leul săltă o dată şi a sărit cu toată puterea în fântână.
Şi astfel îngâmfatul a căzut în adânc şi acolo a rămas.
HA HA HA !!!!!!!!!!!!
Nu prost ci naiv
LOL ai dreptate…din pacate este adevarat… 🙁
Morala textului vă rog😊