Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Nărav = obicei rău, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie; apucătură.
Da, ştiu, se spune că micile defecte ne fac deosebiţi, dar nu cred în „năravuri bune”. Iar „năravurile rele” sunt pleonasme şi atât.
Pornind de la contraexemplele de mai sus, mi-am amintit că multă lume crede că cei care spun „calităţi bune” şi „calităţi rele/reprobabile/proaste” fac o greşeală, argumentând că termenul „calitate” denotă o însuşire exclusiv pozitivă. Dimpotrivă. E.g.: „Ioana are o serie de calităţi foarte bune, iar acestea le pun în umbră pe cele rele”.
E adevărat că există cel puţin un antonim pentru „calitate rea/proastă”, şi anume „defect”, însă „calitate” doar prin restrângerea sensului său, cum o menţionează şi DEX-ul, denotează o caracteristică, o însuşire pozitivă. Astfel, se poate vedea mai jos că o „calitate bună” nu este un pleonasm, şi deci nu comiţi o greşeală dacă spui că „cineva are numai calităţi bune sau numai calităţi proaste”. Există, de asemenea, sintagmele: de proastă calitate/de bună calitate, ceea ce confirmă cele subliniate de mine.
În schimb, „calitativ” folosit adverbial apare greşit în contextele în care vrem să spunem că ceva este „de bună calitate”. Este contextul cel mai nepotrivit pentru acest adverb.
CALITÁTE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. * Loc. conj. În calitate de… = cu dreptul de…, fiind… 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.
În schimb, „calitativ” folosit adverbial apare greşit în contextele în care vrem să spunem că ceva este „de bună calitate”. Este contextul cel mai nepotrivit pentru acest adjectiv folosit adverbial.
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus.
Sursa: DEX ’98
ERATA:
în loc de „un antonim pentru “calitate rea/proastă” şi anume „defect”, a se citi: un antonim pentru “calitate bună”, şi anume „defect”,
Utile completări. Mulţumim 🙂
Ați spus că nărav = apucătură
Prin urmare merge și nărav bun, nărav rău. Apucăturile sunt de multe feluri.
De la http://dexonline.ro/definitie/n%C4%83rav
(Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament.
Și obiceiul, și deprinderea, și comportamentul de asemenea pot fi și bune, și rele.
Apucătură = deprindere, comportare (urâtă) a cuiva;
Deci are conotaţii negative, la fel ca sensul propriu al năravului. Sensurile de obicei, deprindere, fel de a fi, comportare au menţiunea „înv.” şi „pop.”
In optica mea este adevarat ca „narav rau” este pleonasm, dar in privinta „naravului bun” cred ca nici nu se ajunge cu discutia cazului pana la a crede in el sau nu, de la bun inceput este vorba despre o contradictie in termeni. (Cum ar suna exprimarea „o adancime foarte inalta”?)
Eugenia: Pertinenta si utila analiza prezentata, dar ne-la-locul-ei: o persoana care tine minte ca a citit si aceasta analiza pe acest blog (dar nu si UNDE anume) si o cauta ulterior (pt a si-o reaminti sau pt a o arata si altcuiva) are sanse maxime de a nu o mai gasi, intrucat nu figureaza intre subiectele dezbatute IN CADRUL ARTICOLELOR de pe blog. Mult mai oportun ar fi fost de postat ca sugestie de articol autorilor blogului, sau eventual ca articol in cadrul unui guest-post solicitat autorilor si acordat de acestia.
Lucrurile stand asa cum sunt, poate ca n-ar fi inutil daca ar avea autorii initiativa de a cere comentatoarei acceptul de a-i posta comentariul (eventual re-editat) ca guest-post, sau daca ar folosi comentariul drept idee de pornire pt a trata subiectul intr-un articol.
Victor, probabil că vom demara la un moment dat şi programul „guest-post”. Până atunci, orice completare, oriunde apare, e mai mult decât bine-venită. Dar da, aşa e, unele merită articole propriu-zise.
Comentariul in cauza trateaza prea corect un subiect prea sensibil pt a ramane „pierdut” (foarte greu de gasit) doar la rubrica de „comentarii”, ar trebui neaparat inclus CUMVA, in orice forma, intr-un articol (sa apara si in titlu problema dezbatuta, exact cum am constatat ca faceti de obicei – e mai usor de gasit cand o cauti, atrage atentia de la inceput).
Reţinem. Procesăm. Rezolvăm 🙂