Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Ne-am amintit de asta datorită unui comentariu de aici și suntem în deplin acord cu ideea de acolo. Într-adevăr, e multă vreme de când nu ne-am mai întâlnit cu forma corectă, respectiv prim-ministrul. În toate ziarele și pe toate ecranele curge cu primul ministru. Nici n-ar mai avea loc sa se strecoare biata formă corectă…
Mulțumim pentru idee!
Expresia „primul ministru” poate si ea sa fie corecta, dar are cu totul alt sens decat „prim-ministrul”: „Primul ministru despre care se stie sigur ca va face parte din viitorul cabinet este…”
VictorCh….Mi se pare inutila precizarea ta ca exista si variante in care „primul ministru” e scrierea corecta. Inutila pt. ca faci aceasta precizare AICI, pe acest site. Daca ai face-o la o scoala ajutatoare, la un studio de inregistrat manele sau in parlament…as intelege.. „Primul ministru” cred ca e corect in ORICE alta situatie decat cea in care te referi la PREMIER..Ca-i „primul ministru care si-a dat demisia” sau ca e primul ministru care a fost prins plagiind (ba chiar primul prim-ministru)…etc etc. ))). Ideea este ca totusi sa ne spui aici ca primul ministru (adica cel dinaintea celui de-al doilea) e posibil sa fie corect…mi se pare prea mult…..))). P.S. Am scris cele de mai sus DOAR amuzat, fara pic de ironie sau altceva(ba chiar cu prietenie).
Mi-a intrat raspunsul la spam?
Nu văd nimic prin spam…
cerchez duiu, mie din contra, – mi se pare inutila precizarea ta. Poate nu toti erau atat de… carturari si au avut nevoie de ceva „lectura-n plus”.
Art. 3. – (1) Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri.
(2) Din Guvern pot face parte: viceprim-miniştri, miniştri de stat, precum şi miniştri delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă prim-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.
(5) Viceprim-ministrul este ajutat în activitatea sa de unul sau mai mulţi consilieri de stat, numiţi, respectiv eliberaţi din funcţie prin decizie a primului-ministru, la propunerea viceprim-ministrului.
Art. 6. – Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se prezintă în scris primului-ministru şi devine irevocabilă din momentul în care s-a lua act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
Art. 7. – (1) Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-ministru.
… si mai sunt
Pun pariu că dacă luăm la puricat textele cu pricina găsim o mulțime de ”scăpări”. Iar dacă unele virgule sau aspecte de sintaxă pot fi discutabile, în cazul ăsta particular lucrurile sunt foarte clare. În DOOM (dicționarul normativ, adică fix reperul de corectitudine al limbii române) scrie clar, negru pe alb – prim-ministrul.
„Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri. […] Viceprim-ministrul este…”
Ciudata diferenta modului de articulare a numelui celor doua functii: parca vicele ar fi intr-adevar o functie, pe cand „functia plina” ar fi indeplinita (aleator) de primul dintre ceilalti ministri (in ordine spatiala sau temporala)… (Primul dinspre nord (sau dinspre est, sau poate dinspre vest, ca mai nou DE ACOLO „vine lumina”), sau primul de la usa (sau de la tribuna), sau primul care a venit, primul intrat, primul asezat, primul care ia cuvantul, primul care reuseste sa isi insuseasca ecusonul functiei etc.)
Forma ” prim-ministru” a fost impusa prin DOOM in anul 2005, dupa ce in anul 1982 au fost normate ambele variante( prim-ministru si primul-ministru). O anume norma este impusa de frecventa pronuntarii unui cuvant/cuvant compus in mediile de referinta.Pana in anul 2005 nu am auzit pe nimeni spunand, nici in mediul de referinta, nici aiurea si nici nu am vazut scrise aceaste forme : ”prim-ministrul, prim-minstrului”. Invatam la scoala despre numeralul ordinal cu articol hotarat
( primul,intaiul etc) ca in situatiile in care are valoarea adjectivala de antepunere ( ex.; prima vizita, primul examen, intaiul nascut), numeralul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul pe care il insoteste, un model de urmat si pentru cuvintele compuse, cu cratima. in care se regaseste numeralul ”prim” ( ex. primul-ministru ).Poate si ”intaistatatorul” a fost la origine ”intaiul statator/intaiul-statator”. Cel putin, ”intaistatatorul” se scrie acum intrun singur cuvant, dupa cum spune B.O.R.Pe de alta parte expresia ” intaiul nascut” nu s-a transformat in ”intainascutul”. Pe scurt, pronuntarea gresita a unui cuvant compus, respectiv ”primul-ministru”- aceasta fiind functia cea dintai intro ierarhie de ministri – s-a transformat in ”prim-ministrul” si urmeaza ”primministrul” ori poate”priministrul”, daca ”primul” tot nu mai are semnficatie de numeral ordinal cu valoare adjectivala.