Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
[via Idei]
DOOM2 susţine ca variantă corectă forma „de asemenea„, cu menţiunea schimbare de normă faţă de DOOM1. Există şi varianta „de-asemenea” pentru un tempo rapid, dar „deasemenea” nu este corect.
În timp am primit din mai multe părţi această sugestie, aşa că vă mulţumim tuturor celor care aţi contribuit cu această idee!
Cred pe cuvant ca DOOM2 afirma asta, dar – intrucat consider ca cele afirmate nu respecta logica – EU PERSONAL voi continua sa folosesc forma „incorecta”, caci MIE mi se pare caraghios sa scriu „ma bucur de faptul ca am acces la net, si ma bucur de asemenea de asemenea bloguri”, mi se pare mult mai firesc sa scriu „…ma bucur deasemenea de asemenea bloguri”: consider ca astfel e facuta mai limpede distinctia, diferenta intre sensuri.
VictorCh:
Dar: „Ma bucur, de asemenea, de asemenea bloguri.” (virgule)
Sau: „Ma bucur, de asemenea, de astfel de bloguri.” (virgule + sinonim)
Virgulele (pauzele) joaca un rol important in „refresh”-ul unei discutii,
fie ea scrisa sau orala.
CORECT – si virgulele mai SI nuanteaza intentia autorului (iar – de aceasta data – intentia mea fusese (cred) reprezentata mai bine FARA virgule).
In general sunt atent cu virgulele si cu majusculele (desi le folosesc abundent): inainte de a tasta (si apoi in timp ce tastez) imi ‘rostesc’ (in minte) textul, si pun virgule acolo unde ‘simt’ ‘pauza’ in rostire si majuscule acolo unde ‘simt’ accentuare intentionata a unui fragment din text (un cuvant, o expresie).
Intentionat nu folosisem sinonimul (desi ‘imi statea pe varful… degetului’ – era sa scriu intai ‘limbii’, apoi ‘pixului’), pt a concentra intr-o aceeasi fraza ambele cazuri, cand folosesc fie una dintre forme, fie pe cealalta.
@VictorCh
Esti dificil. Te complici prea mult cu „scrisul” dar sunt total de acord cu tine in ceea ce priveste „logica” cu care a fost facut DOOM2. Nu am putut sa nu observ ca e facut dupa cum stiu prostii sa vorbeasca , iar noi , restul , trebuie sa ne reeducam.
Am ajuns sa caut pe google formele corecte , pentru ca la scoala (da , inca sunt licean ) sunt invatat prost/gresit din cauza acestor schimbari ale limbii.
Virgula se pune după cuvânt.
„iar noi , restul , trebuie sa ne reeducam.” – incorect
„iar noi, restul, trebuie sa ne reeducam. – corect
De acord cu VictorCh. Şi mă bucur că mai exista oameni care sunt interesaţi de limba română.
Salutare!! Nici nu stiti ce mult ma bucur si eu sa vad ca mai sunt oameni in Romania care-si doresc sa scrie corect! Mike, intru totul de acord cu postul tau. Multi profi din ziua de azi te invata aberant, dupa cum vorbesc unii. Perfect adevarat.
Andi, bine ai venit!
ma bucur ca sustineti scrierea corecta a limbii romane…cand s-a facut trecerea la scrierea cu niciun impreunat niciunul etc nu mi s-a parut normal…si eu una nu accept aceasta „regula” eu am fost invatata sa scriu aceste 2 cuvinte separat si mi se pare aberant ca astazi sa mi se spuna ca din contra daca le scriu separat este gresit….si asta doar pt ca Academia Romana face astfel de concesii in fata unor analfabetii decat sa faca ceva sa corecteze acest fenomen
referitor la „de asemenea” va marturisesc ca mi-au fost corectata 2 teze la limba romana -in liceu- care se pare ca aveau aceeasi „greseala”: de asemenea scris separat …
ioana maria:
A propos de „ma bucur ca sustineti scrierea corecta a limbii romane”:
– „…in fata unor analfabetii decat…” – „analfabeti” ar trebui sa se termine cu un singur „i” (cu exceptia cazului in care intre timp sa fi fost „inventat” cuvantul „analfabeţie”)
– „…mi-au fost corectata 2 teze la…” – acordul intre subiect si predicat ar cere ca cele 2 teze sa fi fost „corectate” (la final cu „e”-ul de la plural, nu cu „a”-ul de la singular)
– TOT in limba romana, NICI literele majuscule (cu care ar trebui sa inceapa frazele, numele proprii etc.) n-au fost „nascocite” degeaba (si asta CU ATAT MAI MULT cu cat in text AU FOST FOLOSITE majuscule – in mod corect – la titulatura institutiei, deci „cade” si eventuala explicatie a unei „defectiuni tehnice” – a „masinii” sau a operatorului – care sa faca imposibila trecerea la majuscule).
Regulile trebuie intai sa le cunosti BINE (si sa dovedesti ca stii sa le si aplici), si abia DUPA aceea poti sa-ti permiti sa „negociezi” (cu dumneata insati) respectarea sau nu a unora dintre acele reguli.
;))))) stimabile domn VictorCh trebuie sa recunosc ca nu am recitit comentariul inainte de a apasa butonul „submit comment” ….asta este…. nu mi-am acordat acest ragaz asta pentru a va scuti pe dumneavoastra de cele 2 – 3 minute pierdute cu redactarea raspunsului acid – in mod gratuit- de mai sus
apreciez ca a-ti constat ca am scris cu majuscule numele institutiei asta presupun ca demonstreaza ca stiu sa le folosesc …si sper sa constati cu spiritul dvs critic ca nici de data aceasta nu le-am folosit la inceputul propozitiei….asta pentru ca domnule draga internetul ne da tuturor un aer degajat de relaxare si ne permitem sa gresim….hai sa nu facem o furtuna intr-un pahar cu apa…daca s-ar respecta regulile atunci si acolo unde trebuie am trai intr-o Romanie mai corecta
iar referitor la „analfabetie „…..unii nu cunosc regulile ….iar cei care le cunosc se imbata cu aceasta fala ….asa ca domnule draga sper ca am redactat bine acest comentariu pt ca nu l-am recitit nici de aceasta data upppps mea culpa :))))))
ioana maria: Onorabila domnisoara (doamna?), constat ca – in ciuda „tonului” caustic pe care incercati sa il imprimati comentariului – nu incetati sa ne dati tot ALTE exemple despre diversitatea modurilor in care puteti gresi ortografia scrierii. In ACEST comentariu este randul lui „a-ti constat”: nu numai ca in mod corect se scrie „ati” (intr-un cuvant”, dar intelesul logic (Hm!) al frazei, precum si folosirea aproximativa (fara majuscula) a pronumelui de politete „Dvs” sugereaza ca intentionati sa utilizati persoana a doua PLURAL a conjugarii, iar in acest caz va atrag atentia ca NU la verbul „a consta” ( http://dexonline.ro/definitie/consta ) va gandeati (re-Hm!), ci la verbul „a constata” ( http://dexonline.ro/definitie/constata ), forma corecta a verbului trebuind deci sa fie „ati constatat” (si recidivati in randul urmator cu „…sper sa constati cu spiritul dvs critic ca…” – desi de aceasta data ati scris corect: „sa”, nu „legat” „s-a”).
Eu nu consider ca as face „…o furtuna intr-un pahar cu apa…”, atata timp cat aceste greseli apar exact pe un blog dedicat scrierii corecte, SI intr-un comentariu al dumneavoastra dedicat (si VERBALIZAT a fi astfel) TOT exact corectitudinii utilizarii limbii romane. (Atrag inca o data atentia asupra faptului ca aceste corectari NU pe blogul dumneavoastra propriu le-am facut, nici pe „peretele” Dvs propriu de pe „Facebook” – desi nici acolo aceste greseli n-ar fi fost mai scuzabile – ci intr-un articol si pe un blog dedicat scrierii corecte, unde dumneavoastra ati postat comentariu REFERITOR LA corectitudinea scrierii, comentariu care contine greseli de scriere.)
A-ti constat ? really?
@VictorCh
Nu-ti pierde vremea cu personulitati gen „ioana maria”. se baga in seama ca n-are altceva mai bun de facut. poate nici n-o duce capul, cine stie :))
Eu am folosit si voi folosi in continuare forma „de asemenea”.
Trebuie sa recunosc, m-am intrebat de multe ori care este forma corecta dar am optat intotdeauna pentru cea mentionata mai sus (asa cum scrie in DEX).
http://dexonline.ro/definitie/de%20asemenea
Nu am gasit insa un raspuns si am indoieli atunci cand trebuie sa aleg in contextul „am … situatia catre..” intre „escalat” si am „escaladat”.
Alexandra, nu-ti inteleg indoielile: „am escalat”? Asta DE LA CARE verb ar proveni? (Am cautat in dexonline „escala” si m-a redirectionat automat catre cuvantul cu „caciulita” pe „a”-ul final (oprire prevazuta in cadrul itinerarului). De la verbul „a escalaDA” nu pricep CUM ar putea rezulta alta forma decat „am escaladat”. (V. si http://dexonline.ro/lexem/escalada/19295 , unde un simplu clik pe „conjugari” (deasupra definitiilor) iti prezinta si conjugarile corecte.)
A escalada este acţiunea întreprinsă (în general) de un aplinist şi se referă la a urca un zid, un munte etc. Provine din franceză (escalader).
A escala se întâlneşte (de obicei) în departamentele care oferă suport şi se referă la a da o problemă mai departe (către persoane mai competente). Acest verb a fost adaptat din engleză (escalate), dar nu există, în mod oficial, în limba română (până când ne va demostra domnul DOOM contrariul).
Tin eu minte gresit (spre ex) formularea (in romana) „a escalada un conflict”? Sau stiti cumva sa fie „a escala un conflict”?
Iar de la „escalate”, intrucat de cand au fost „inventate” acele „departamentele care oferă suport” eu n-am mai fost angajat, nu mai sunt la curent cu limbajul „neoficial” folosit de/cu ele, dar incerc sa rationez: cu „t”-ul dinspre final deplin audibil in engleza, ma mir ca trecerea in limba romana „l-a amutit”, in loc sa fi fost folosit TOT cuvantul deja existent, mai ales ca acesta derivase de la un cuvant (frantuzesc) cu inteles oarecum similar.
@ a escalada 🙂
Eu stiu ca se poate folosi „a escalada” doar intr-un singur mod ( „conflictul a escaladat in urma acuzatiilor aduse partii….”). Dar, cum traim intr-o lume in permanenta schimbare, cred ca unii au tendinta sa-i dea alta forma, de neologism-verb ( gen „cauta pe google = googaleshte”, pardon de exprimare). Dar astfel, a devenit si google verb. „Google it”, spun unii in engleza.
Referitor la escaladare, in loc sa spuna „pune gaz pe foc”, sau „urca-i miza”, etc, poate folosi cineva „escaladeaza-l”, referindu-se la conflict. Personal, nu o consider o forma potrivita, sau corecta.
„…unii au tendinta sa-i dea alta forma, de neologism-verb…”
In urma exprimarii “conflictul a escaladat in…”, mie-mi rezulta ca acel cuvant exact VERB este (in expresie – la participiu). (Substantivul „escaladă” nu stiu sa fie folosit in acest sens, ci numai verbul.)
„…nu o consider o forma potrivita, sau corecta.”
N-o fi corecta, n-o fi potrivita – da’-‘i utilizata.
Aceste indoieli in privinta scrierii corecte a unor cuvinte au aparut de cand s-au tot facut modificari in vocabularul limbii romane si in regulile de scriere.
La cat de multe cuvinte au fost acceptate ca fiind corecte oricum ai scrie este ok, ba din contra pe facebook, twiter daca nu pocesti cuvintele parca iesi din peisaj.
aceptarea formelor, chiar daca, gresite de scriere ca fiind corecte in situatia in care sunt folosite de majoritatea vorbitorilor sau celor care scriu este modul cum s-a format limba. Daca nu exista latina ,,stricata” , nu exista nici limba romana. Acest procedeu a fost folosit si in intrecut si de asemenea in alte tari.
Pentru VictorCh, atitudinea pe care o manifestatie este buna in teorie dar practic e cum ai spune ca vrei ca sa nu se mai comita infractiuni, adica ilogica . Oricat efort ar depune cineva pentru sustinerea unor idei ce privesc organizarea modului in care oamenii traiesc, abateri de la reguli vor exista si vor contribui la formarea noilor reguli.
anonim
„Oricat efort ar depune cineva pentru sustinerea unor idei ce privesc organizarea modului in care oamenii traiesc, abateri de la reguli vor exista si vor contribui la formarea noilor reguli.”
Bravo, daca am vorbi engleza probabil peste 50 de ani te-ar cita cineva cautand in analele internetului.
„Oricat efort ar depune cineva pentru sustinerea unor idei ce privesc organizarea modului in care oamenii traiesc, abateri de la reguli vor exista si vor contribui la formarea noilor reguli.” anonim
NU sunt de acord sub nici macar o forma cu cele scrise de „anonim”. Cred ca deja sunt majoritari cei care folosesc ( macar uneori ) „care” in loc de „pe care”. Asta nu inseamna ca daca sunt majoritari (in aceste timpuri) cei care vorbesc gresit , trebuie acceptate greselile si „legalizate”. Eu sper ca vor veni vremuri (cum au si fost acum cateva zeci de ani) in care cei ce vorbesc limba romana corect sa fie majoritari. Referitor la exemplul cu „infractiunile”…hmm… Chiar daca sunt majoritari hotii in comunitatile de tigani, (si asta n-o spun pt. ca sunt rasist ci pt. ca asta spun statistici facute de organizatii care lupta impotriva rasismului), ei bine,nici macar la ei nu e „legalizata” hotia. E o tampenie sa faci astfel de analogii. Indiferent cat de multi violatori vor fi, violul va fi tot o infractiune, iar cresterea numarului de violatori nu trebuie sa duca la legalizarea violului, ci dimpotriva, la marirea pedepselor. Tot asa si cu saraca limba romana..Cresterea numarului de agramati , semianalfabeti si chiar analfabeti, trebuie sa duca la o mai mare preocupare in a lupta cu fenomenul de cocalarizare (a se citi manelizare) a limbii romane. Stiu ca deseori pare o lupta cu morile de vant, dar nu cred ca trebuie sa acceptam usor greselile(Doamne fereste sa le mai si legalizam) P.S. Daca am spus mai sus despre ceva cum ca ar fi o tampenie, nu am intentionat sa se creada ca ar fi tampit cel ce a sustinut tampenia. Cum de altfel uneori se intampla ca mari oameni sa sustina cate o ineptie( fara a fi idioti sau prosti), tot asa…bla-bla
Oameni buni, in opinia mea, in acea fraza de sfarsit a ultimului paragraf din comentariul anonimului nostru (nu inteleg DE CE „anonim”…) omul a reusit sa sintetizeze in mod corect, complet, inteligibil si placut de accesat (desi deslusirea deplina a intelesului ideii astfel formulate cere efort intelectual ulterior) modul de aplicare in anumite domenii (aici – cu referire la domeniul lingvisticii) al uneia dintre principalele legitati ale evolutiei. (Aici – ale evolutiei limbii, dar ramane la fel de valabila in orisicare domeniu in care se produce evolutie.)
Evolutia este o notiune reprezentand un concept care nu apare si dispare, ci care actioneaza permanent, chiar daca modul sau de actionare este relativ lent si include perioade (uneori relativ destul de lungi) in care nu pare sa se intample ceva. Pornind la un moment dat de la o situatie data, cu alcatuiri, reguli si norme specifice stabilite, pe diferite cai (in biologie – prin mutatii fortuite, accidentale; in lingvistica – asa cum constatam cu totii ca se intampla) apar abateri de la formele, alcatuirile, regulile, normele etc existente, abateri care daca sunt constatate a fi inferioare (in conditiile date) situatiei existente vor fi eliminate ca neviabile, dar care – daca aduc un avantaj fata de situatia existenta – tind sa se perpetueze, sa se dezvolte (sa se amplifice si/sau sa se generalizeze) pana cand devin majoritare si astfel constituie (in mod implicit) noua norma.
Il invidiez cordial si il felicit pe anonim pt formularea sintetica a acestei idei (mi-ar fi placut sa fi gasit eu acea formulare) – in ciuda eventualelor (inerentelor) minusuri pe care le incumba.
Cat despre abaterile de la norme (cerchez duiu), aparitia acestora este la fel de inevitabila (desi nu neaparat la fel de rar aparuta) ca si ciocnirile corpurilor cosmice (spre ex – caderile de meteoriti pe Terra), si aceste abateri nu sunt neaparat infractiuni, ci domeniul lor se intinde de la simple abateri (sanctionabile printr-o privire semnificativ-lunga, o incruntare, o admonestare verbala, un gest „amenintator” cu degetul aratator, un avertisment sau chiar o urecheala) la adevarate delicte, dar care si ele mai pot fi si doar contraventii, nu neaparat direct infractiuni. Si uneori taman aceste abateri sunt sursa „mutatiilor” (sociale) mentionate de mine in paragrafele precedente.
Si DA, in ciuda oripilarii noastre (INCLUSIV a mea!), acest „care” folosit pt cazul acuzativ (in loc de „pe care”), intrucat reprezinta o simplificare, nu este exclus sa se generalizeze si sa devina norma gramaticala – in acelasi fel (spre ex) in care diftongurile „ae” si „oe” s-au monoftongat (in „e”) in limbile latina si greaca (lucru la fel de oripilant – sunt sigur – pt oamenii culti ai acelor vremi de mult apuse).
” da’-‘i utilizata”
Nu vreau sa fiu rau, dar corect este „da’-i utilizata”. Al doilea ” ‘ ” nu isi mai are rostul pentru ca litera ” î ” este inlocuita de catre ” – „.
cineva: Poate ca esti dumneata chiar CINEVA, da’ de data asta n-ai dreptate: cratima inlocuieste (teoretic) toate literele elidate in jurul respectivei legaturi intre cuvinte (atat „î”-ul de la „îi” – pe care l-ai mentionat – cat si „r”-ul de la „dar”.
Atata doar ca uneori sunt eu mai catolic decat papa, si – TOCMAI pt a sublinia faptul ca au fost elidate (eliminate) litere din ambele locuri – eu (cu buna stiinta) folosesc in mod redundant atat cratima cat si apostroafele, desi STIU ca si cratima tine loculliterelor lipsa, si apostroful poate indica faptul ca la elidarea unor litere cuvintele consecutive se pronunta „legat”.
Deci DA, este o „greseala” (intentionata si declarat-asumata de mine – vezi comentariile mele la alte articole de pe acest blog si de pe altele) (si NU este singurul mod in care in mod intentionat si cu buna stiinta incalc regulile „standardizate”) dar NU, acea greseala se manifesta nu numai „pe latura” pe care o remarcasesi, ci pe ambele „laturi” ale prescurtarii si unirii cuvintelor.
(As fi doar curios sa aflu CUM, in ce fel, determinasesi faptul ca acea cratima inlocuieste taman „î”-ul din „îi”, si ca nu inlocuieste „r”-ul din „dar”, ramanand astfel de inlocuit prin apostrof „î”-ul…)
Pe de alta parte: indiferent de faptul ca aveti dreptate sau gresiti, stati inalti si drepti si recunoasteti ceea ce faceti – bine sau rau – si corectati-va daca veti considera ca ati gresit sau bateti-va pt opinia voastra proprie („punctul vostru de vedere”, desi se spune ca omul spune „iata punctul meu de vedere” atunci cand orizontul sau se ingusteaza pana la dimensiuni punctiforme, infime) daca veti considera in continuare ca aveti dreptate – dar nu va ascundeti in spatele unor pseudonime („nick-names”) care nu fac cinste verticalitatii voastre…
virgula inainte de”si” [:-j]… aiurea..:))
Daca vreo cateva zeci de fiinte cuvantatoare graiesc de 100 ori ,pe numarate, „primul-ministru” (de fapt „primul ministru”) in loc de „prim-ministrul”….. ce sa faca Academia? Sa ne asteptam ca in curand sa fie socotita corecta exprimarea gresita? E o greseala incredibil de frecventa. Dupa estimarile mele, sub 1% din exprimari se fac in mod corect in ceea ce priveste articularea cu art. hotarat a cuvantului compus „prim-ministru”. Chiar si prim-ministrul spune „primul-ministru” cand se refera la functia sa si asta o spun nu ca V.Ponta ar fi vreun ins de la care am asteptari. Cum nu aveam asteptari deosebite de la ultimul ministru al invatamantului si care spune „procent” in loc de „procentaj”. Spunea chiar : „un procent mare”..desi procentul nu e nici mic si nici mare…e fix 1% . E deasemenea o greseala enervant de frecventa. Cam la fel de frecventa ca folosirea cuvantului „cifra” in loc de „numar”. Sper totusi sa nu se „legalizeze” aceste forme doar pt. ca marea majoritate le foloseste. Cat despre „niciun”..Eu scriu „nici macar un”…))..
De fapt sunt luni de zile de cand n-am mai auzit pe cineva la teveu sa spuna „prim-ministrul”
Lazar
anonim : “ Oricat efort ar depune cineva pentru sustinerea unor idei ce privesc organizarea modului in care oamenii traiesc, abateri de la reguli vor exista si vor contribui la formarea noilor reguli.”
cerchez duiu :”Eu sper ca vor veni vremuri (cum au si fost acum cateva zeci de ani) in care cei ce vorbesc limba romana corect sa fie majoritari.”
“Limba corecta” inseamna limba CONSIDERATA corecta de catre carturarii VREMII RESPECTIVE (sa ne gandim putin la primele scrieri romanesti, apoi la cronicari…apoi la dialectele oricarei limbi ). Mai simplu: chiar si Eminescu, daca ar fi teleportat in vremea noastra, ar avea o multime de probleme cu vorbirea corecta, desi in privinta culturii ar fi superior multora, iar daca vreunul dintre cei care vorbesc ACUM corect s-ar trezi in timpul lui Eminescu, ar constata ca nu prea vorbeste corect limba romana. Limbile vii sunt intr-o continua schimbare (ca orice organism viu), doar limbile moarte (latina, sanscrita etc.) pot fi vorbite corect de catre toti cei care si le-au insusit. Perfectiune inseamna incremenire intr-un anumit stadiu, inseamna moarte. Pe de alta parte, se spune ca orice generalizare e gresita (deci si aceasta!). Unii vor sa se vorbeasca doar dupa legi bine stabilite, dar ar lipsi limba de viata; altii vorbesc asa cum le vine, fara legi. Rezultatul? Se echilibreaza unii pe altii, ca doi telegari la o trasura: unul vrea sa mearga spre stanga, altul spre dreapta, iar timpul nu le permite s-o ia inapoi, deci sunt obligati sa traga inainte caruta. De obicei sunt mai multi telegari, dar se pastreaza echilibrul… Oare e mai important sa vorbesti corect, sa faci cum trebuie un obiect (din metal, lemn etc.), sa cultivi ogorul, sa incerci sa faci lucruri bune ? Poate ca ultima varianta le cuprinde pe celelalte… Echilibrul ! Echilibrul exista intotdeauna, chiar daca subiectivitatea ne impiedica sa-l vedem. Dezechilibrul din sistemele mici nu afecteaza echilibrul din sistemele mari.
Poate era suficient daca scriam ca anonim are dreptate si a gasit o formulare concisa si plastica pentru un adevar valabi nu doar in lingvistica.
„sa-l” – nu era la sfarsitul randului
„adevar valabil” – alta greseala pe care mi-am vazut-o. Poate mai sunt si altele pe care le vor vedea altii. Sper sa se vada si vreo idee in tot ce am scris, daca nu, macar un exemplu cum sa nu se scrie
Vă rog, un articol despre „marea majoritate”!
Cu mii de mulţămiri,
O ureche zgâriată
@ VictorCh – Vă rog să folosiţi diacritice. Mulţumesc.
Olivia, am scris despre „majoritatea decide” vs. „majoritatea decid”. La asta te referi?
” ….abateri de la reguli vor exista si vor contribui la formarea noilor reguli.” Daca e sa fim rigurosi..corect ar fi fost „abateri vor exista DAR NUMAI f. putine dintre ele vor si contribui la formarea UNOR noi reguli. Sau macar „…..si unele dintre ele vor contribui la….” De aceea am si spus mai sus ca nu sunt de acord cu faptul ca toti agramatii ar putea contribui la formarea noilor reguli. Oricat de multi analfabeti ar spune „ei este analfabeti”, nu se va „legaliza ” o asa greseala. Vor exista greseli, desigur, dar modificarile care au loc si care fac si ele ca limba sa fie vie, nu vor fi o consecinta doar a faptului ca vreo cateva milioane de analfabeti vorbesc gresit. Nu greselile in sine duc la modificarea regulilor Nici macar numarul lor. In fine. Se poate discuta la nesfarsit pe tema asta, dar insist totusi ca simpla enuntare a frazei discutate, care suna cam ca o axioma, nu o face sa fie si adevarata. Ar trebui tratata mai degraba ca o LEMA, nu ca o axioma. )))…P.S. Parerea mea
Hmmm.. „marea majoritate”… Eu folosesc( si recomand) „majoritatea covarsitoare” daca e vorba de macar doua treimi. In rest spun „majoritatea absoluta” daca e doar cu putin peste 50%. Desigur ca in vorbirea curenta „majoritatea” e perceputa ca o parte mai mare decat 50% desi nu e riguros exact. O majoritate poate fi si de 29% fata de 28,(7)% ((((zambete). Desigur ca e relativa (si la propriu si la figurat) dar poate decide (in politica mai ales)
Presupuneam că este pleonasm. Am aflat (mulţumesc!) că nu este: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis064-pleon.htm .
Olivia (August 20, 2012 at 5:04 pm):
@ VictorCh – Vă rog să folosiţi diacritice. Mulţumesc.
” “…renunţând la virgulele din faţa lui “etc” şi folosind diacritice!”
Am raspuns deja (intr-un comentariu la articolul http://scri.ro/cersaf-sau-cearceaf-1425.html/comment-page-1#comment-4132 ) la ideea utilizarii (de catre mine) a diacriticelor. Pt facilitare, o citez aici:
„STIU sa scriu (de mana) folosind (sper ca in mod corect) diacriticele, si AM instalate pe calculator (in ‘bara’ de limbi) atat engleza cat si romana, dar sunt pe de o parte prea nepriceput in operare PC si pe de alta parte prea inabil la dactilografiere (tastez cu un singur deget), si mai SI ‘lucrez’ pe o tastatura de tip… (german? englezesc? oricum, nu romanesc), astfel incat la scrierea cu caractere romanesti (care dispun de diacritice) mi se ‘zapaceste’ calculatorul si pt multe semne (in special de punctuatie) nu mai corespunde ceea ce scrie pe tasta apasata cu ceea ce apare scris la apasarea ei. Drept urmare, folosesc scrierea “in romaneste” (cu diacritice) STRICT doar atunci cand consider ca e prea mare riscul ca ceea ce scriu fie sa nu fie inteles, fie sa fie inteles altfel decat in intentia mea. Iar in privinta virgulei inainte de “etc” (si/sau inainte de/dupa unele conjunctii), precum si cu referire la abaterile mele (facute din greseala sau cu buna stiinta) de la regulile oficiale – vezi comentariul meu de raspuns de la articolul “On-line sau Online”.” „
Da! Este absolut corect. Și pe mine m-a ajutat! Nu știam forma „de-asemenea”. Cât despre „de asemenea”e foarte corect. Un articol foarte interesant. E important să știi regulile de scriere! Chiar acum câteva zile avusem o problemă de scriere la serviciu!
Ansy, ne bucurăm oricând putem fi de folos 🙂
Ansy, in optica mea, exprimarile „de asemenea” si „de-asemenea” sunt in acest caz perfect echivalente, cratima din a doua varianta nefacand altceva decat sa indice cititorului ca (in mintea celui ce a scris) cele doua cuvinte componente ale expresiei se pronunta „legat”, fara pauza, de parca „e”-ul si „a” ul ar apartine unei aceleiasi silabe, alcatuind un diftong.
P.S. Ansy, nu stiu daca-i eroare de tastare sau din nestiinta, prefer sa-ti spun pt cazul in care nu (mai) stii: forma corecta pt persoana intai singular a mai-mult-ca-perfectului verbului „a avea” este „avuseSEm”, nu „avusem”, si nici persoana intaia plural a imperfectului nu are aceasta forma, ci „a vuseRAm”.
cum iaste corect?
in gradina cu alune erau multe ghioceii
si-a venit mandrele mele sa le culeaga ei pe toate..
sau…
Doamna Maria este rugata sa nu mai bata cuie-n geam cu pisica uda, ca nu-i bicicleta ei ! :))
Am vrut sa fac un comentariu mai amplu,insa citind unele comentarii ale unor semidocti cu pretentii de cunoscatori ai limbii romane ce o”ataca” nejustificat pe”ioana maria”,desi unul dintre ei tocmai la inceputul textului sau greseste,si vazand cum se contrazice de cateva ori in raspunsul pe care-l da lui”cineva”si mai foloseste si expresii incorecte de tipul „ma duc la doctor sa ma consulte”,am hotarat ca nu merita o eventuala confruntare cu un agramat cu impresii de cunoscator al limbi romane !
… al limbii…mda… Care o fi agramatul acela? Ia, musiu, prezinta-te rapid !
Lasa-l/o, Tatiana, cu de-astia nu merita sa pierzi timpul polemizand: nu vezi ca in loc sa atace (in mod concret, cu exemple) IDEILE enuntate de catre cineva (sau – avand in vedere specificul acestui blog – MODUL DE EXPRIMARE al enuntarii acestor idei) individul (individa?) ataca PERSOANA celui care a enuntat ideile? La un asemenea mod de gandire n-ar trebui sa te mire faptul ca – in mod care vadeste agramatism – acuza pe altii de acest pacat (agramatismul)…
Eu cred o gramada de „academioceni” si cine mai hotaraste cum sa vorbim romana nu prea au de lucru si mai scot cate-o perla.
Hai sa scriem si „de o potriva” si „de odata”, ca sa-nteleg si eu o regula… 🙂
„Deasemenea” e foarte logic. Tine loc de „asemanator”.
„De asemenea” mai cere un cuvant dupa – „de asemenea… explicatii am mai avut parte…”
Hai sa mai gandim putin!
„Hai sa scriem si “de o potriva” si “de odata”…”
De ce neaparat „de odata” si nu „de o data”, pe modelul lui „de o potriva”?
(Doar te tachinam. In realitate consider ca argumentarea prin reducere la absurd este corecta, avenita si inspirat gasita. Felicitari!)
Subscriu!
Dar, Victòr… avenit e antonimul lui neavenit? Parca e cu totul altceva. Zi si mie, te rog, de unde l-ai scos. Nu te trag de urechi, chiar sunt foarte curioasa, ca nu degeaba l-ai folosit tu.
Tatiana, eu cred ca „avenit” poate fi antonimul lui „neavenit” in cazul cand „neavenit” inseamna (in acel context) „necrescut/nedospit/” in cuptor (sau nu numai), nu crezi? …parerea mea. :o)
* idee bine venita * asta vis-a-vis de neavenit / avenit . Orisicum ar fi, limba romana este o limba vie, ceea ce presupune schimbare si adaptare , fara insa a veni cu masuri care sa faca limba noastra cu totul de nerecunoscut si chiar de neinteles . Sunt conjunctii si deasemenea sunt cuvinte compuse , se poate scrie : „Orisicum ” sau ” oricum ” , insa nu se scrie ” ori si cum ” / ” ori cum ” . In ceea ce priveste ” deasemenea ” sau ” de asemenea ” / ” de-asemenea” separarea conjunctie din intregul cuvantului este permisa datorita junctiei celor doua vocale , E si A , insa cuvantul la originile sale in Literatura si Limba Romana este ” deasemenea ” / ” deasemeni ” ( familie de cuvinte ) . Acum, ca cineva scrie folosind forma ” de-asemenea ” ( neo-modern ) sau ” deasemeni ” ( forma a secolului XIX – XX ) este cu totul si cu totul irelevant , dat fiind ca ambele forme sunt corecte atat lexical cat si ca aplicabilitate sintactica .
Totodata , conjunctiile au rolul de a fi integrate si prezente legat in constructia cuvintelor compuse. Exemple puteti intalni de cuvinte compuse exceptionale, in Limba Germana, in Limba Latina si nu numai, cuvinte compuse ce nu presupun doar conjunctii ci si adjective , substantive sau prenume .
Va multumesc si spor in tot si in toate. Numa bine.
Sunt mici greseli care pot fi corectate. Cea mai grava greseala* este perpetuarea aceleiasi greseli in timp, desi cunosti varianta corecta.