[via Idei]
Am primit un link spre un articol care ascunde ceva simpatic de tot – fie vorbim despre o mostră de exces de zel, fie vorbim despre un puseu de realism. N-am niciun gând să discut despre fondul problemei (de dragul discuției punctuale n-am să spun nimic nici despre scăparea cu „metrii pătrați”, care oricum e, poate, ușor discutabilă), dar vă atrag atenția asupra acestui fragment:
S-au accesat tot felul de date ale primăriei: cine locuiește în zonă, cîți oameni sînt, cîte școli, cîte grădinițe, ce studii au, o mulțime de lucruri ca să ai cît mai multe imputuri. După care, firme specializate de imobiliare au ajuns la niște concluzii. Pe baza acestor concluzii s-au creionat niște idei: funcțiuni, metrii pătrați. […] Ce a rezultat în urma imputurilor?
În limba română există cuvântul input (cu forma de plural inputuri). L-am preluat ca atare din limba engleză, fără să-i adaptăm forma după regula cu n-ul de dinainte de p, și se referă la un tip de „intrare” (sau, ca să fie mai clar, la informații pe care le strângi pentru a trage concluzii pe baza lor). Din context am să presupun că fix despre așa ceva era vorba, dar este drăguț că, dacă ar fi încercat să adune informații și de la comunitățile din zonă, sunt șanse mari să fi obținut într-adevăr imputuri. OK, n-avem neapărat în dicționare substantivul imput (nu, nu vorbim nici despre verbul împut), dar avem verbul a imputa care are legătură cu mustrările, reproșurile și despăgubirile, coordonate obișnuite în relația cetățenilor (Sectorului 3) cu autoritățile locale 🙂
Emanuela, îți mulțumim pentru sugestie!
Salut! Nu pot sa ma mandresc cu o baza mult prea solida in ceea ce priveste gramatica, dar.. daca este vorba despre un articol din secolul nostru, n-ar fi trebuit scris ”cati oameni sunt”?
bobo, da, sigur. Eu sunt perfect de acord cu tine. Doar că sunt și unii care îl urăsc profund pe „â”, nu-i văd rostul și își asumă uzul exclusiv al lui „î”.
: Scrisul corect e pâinea profesorilor de limba română. Nu e obligatoriu decât pentru cei care nu sunt scriitori. Marii creatori sunt mai abundenţi în greşeli de ortografie decât bancherii”” Patul lui Procust , C. Petrescu
Felicitari, dar sunteti prosti facuti gramada cu initiativa voastra jalnica. Aratati cat de multa literatura romana stiti .
patetic, să mă scuzi că n-am să iau foarte în serios un paragraf care începe din senin cu „:” și în care citatul are perechea completă de ghilimele la final (deh, poate ai crezut că le-ar fi frig dacă ar sta la locul lor, una la început și una la final). Nu mai pun la socoteală faptul că e complet scoasă din context mostra ta de „literatură română” și nici nu insist să-ți atrag atenția că raționamentul tău (care, dacă înțeleg bine, e în termeni de „habar n-ai literatură dacă nu știi fix citatul pe care-l știu eu”) e viciat tare 🙂 Altfel, eu n-am nimic împotrivă dacă simți nevoia să crezi că noi am fi „proști făcuți grămadă” și tu vreo nestemată de geniu…
input (sau) imput? Este evident (pt cunoscatorii limbii engleze) ca forma corecta este „input”. In ultimii ani, mai ales dupa 1990, persoane cu pretentii, ajunse in diferite functii, vor sa dea „tonul”, dar nu cunosc „partitura”. In acest caz limba, straina. Intalnesti, in ziare, la televiziuni, radio, in diverse lucrari, cuvinte preluate din franceza, engleza, si puse cu forcepsul in text, din cauza necunoasterii corespondentului in limba romana sau ca sa faca impresie. Cuvinte ca „trend, target, manager, asset, interest, broker, officer, staff” sunt frecvent intalnite. Si uneori, chiar traducatorii perpetueaza astfel de erori. Din graba, din comoditate, pt ca asa se poarta, etc…. De exemplu, „officer”are mai multe intelesuri: ofiter, functionar, membru in consiliul de conducere, politist. Si un lucru care devine agasant si denota chiar prostie, folosirea in orice situatie a conjunctiei „si” dupa conjunctia „ca”; vezi formulari de genul: ca si idee, ca si exemplu, ca si o necesitate, ca si o conditie, pasami-te spre a se evita cacofonia.
👍👍👍