Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
De ce e laptele de vacă şi carnea de vită? 😀
Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
De ce-s ouăle de găină și carnea de pui ? 🙂
Cicu, tu cât timp petreci zilnic în bucătărie? :))
Carnea de găină trebuie fiartă de 2-3 ori mai mult decât cea de pui, iar pentru ouă, puiul nu-i suficient de matur. Nu-i acelaşi lucru 😛
vită e şi viţelul şi văcuţa. lapte dă doar doamna vacă. 🙂
Vita e si vaca si boul si vitelul si alte neamuri (gen bivol, bivolita).
Ca fapt divers in majoritatea meniurilor de restaurant ciorba nu e nici de vaca nici de vita, e de vacuta. 🙂
Emi, m-ai făcut să râd cu această postare pentru că nu mă așteptam la asta :)) Mi-ai amintit de niște versuri ale lui Ada Milea: ”O bucată de carne de porc nu-i o bucată de carne de vită,
Și e foarte fericită că e o bucată de carne de porc.
Daaa, o bucată de carne de vită nu se simțea jignită
Că e o bucată de carne de vită, nu o bucată de carne de porc.”
Revenind la postarea ta, sinceră să fiu, nu mi-ar suna bine ”lapte de vită” și ”carne de vacă”.
Cum să fie vita același lucru cu vițelul sau cu văcuța?
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre;
VIȚÉL, viței, s. m. 1. Puiul (mascul al) vacii, până la circa un an;
Vițelul și văcuța sunt puii vacii, vita mare e vaca (conform dicționarului) :))
Meredith, după ce am citit comentariul tău mi-a venit în cap o idee revoluţionară pentru industria lactatelor – laptele de văcuţă extra-virgin :))
:)) Vacutele extra-virgine doar beau lapte.
Eu am venit cu ideea de produs. Să contribuie şi ei şi să găsească un public-ţintă potrivit! :))
Conform reclama Dorna, esti ceea ce bei. 😀
Publicitate mincinoasă 😛
Pleonasm?
Categoric NU! Adevărul, vorba Dosarelor X, e dincolo de noi 🙂
Și ce mai publicitate … recent am văzut o imagine în care un om gras era așezat pe un scaun și privea o pancartă cu un hamburger. Aluzia era că ești ceea ce mănânci, pentru că nu era nicio diferență între forma corpului acelui om și cea a sandvișului :))))
You can’t handle the truth! [a fiu gud men]
🙂
Victor inca scrie la comentariu. 😀
:)))))))))))))))))
Railor! 😆
😛
La vremea aceea Victor nu scria, Victor (din pacate) nu poate sa „pazeasca” netul toata ziua (ba nici macar in fiecare zi).
Cat despre „de vaca” vs „de vita”… Luand in considerare nu cel mai larg inteles al cuvantului „vita” (cel de animal domestic), ci doar pe cel mai uzual, va amintesc faptul ca „familia” de care „apartin” animalele respective se numeste „a bovinelor”, sau eventual se poate spune „a taurinelor”, oricum NU a vacinelor, nici a viţelinelor, ba nici macar a bivolinelor sau a malacinelor, desi din ea fac parte toate aceste „tipuri” de animale. Cu bivolii nu prea stiu exact CUM sta treaba (lasand deoparte faptul ca eu sunt „copil de asfalt”, da’ eu NICI n-am crescut si n-am trait intr-o zona faimoasa pt bogatia in bivoli), dar despre vitele „comune” stiu macar atat: lapte (si vitei) „dau” exclusiv vacile (care din acest motiv – al exploatarii „in viu” SI al sporirii cirezii – in general nu sunt sacrificate* decat dupa ce devin sterpe, sau MACAR dupa ce productia zilnica medie de lapte scade sub o anumita cantitate considerata minima pt ca vaca sa fie „rentabila”) pe cand carnea se obtine in general de la taurasi.
* Din acelasi motiv (al exploatarii „in viu”, de aceasta data exploatata fiind forta de tractiune) nu se prea sacrifica nici boii (tauri castrati pt a-i face mai docili in vederea exploatarii) decat dupa ce imbatranesc si le scad puterile.
DAR – se mai sacrifica TOTUSI si vaci, si boi, incat este greu de precizat de la CE „vita” provine carnea. (Sa nu uitam – carnea de vitel este etichetata separat, nu impreuna cu restul „carnii de vita”.) Despre carnea de bivol(ita) – malac, din nou nu stiu ce sa spun: n-am avut inca onoarea nici macar s-o vad etalata in vreun galantar…
Daca TOT vreti sa va puneti asemenea probleme, puteati macar sa ridicati problema „de vaca” vs „de vaci” in domeniul branzeturilor:
Nu stiu „pe la voi” cum o fi, da’ „pe la noi” „branza de vaci” (sau „branza dulce”, cum i se mai spune, desi nu este indulcita nicicum) defineste cu precizie si fara umbra de indoiala acea cunoscuta si foarte specifica branza neinchegata si nesarata, pe cand „branza de vaca” este o formulare mai… vaga, mai ambigua (in sensul ca te duce cu gandul mai degraba spre o branza mai prelucrata – MACAR un cas sau o telemea, daca nu chiar cascaval – chiar daca nu exclude ab initio NICI posibilitatea de a fi vorba despre branza de vaci), singura precizare pe care o ofera fiind faptul ca branza la care se refera nici nu este vegetala (!) (da, exista SI branza vegetala) si nici nu provine din lapte de la oi, nici de la capre, nici de la bivolite (si cine-mai-stie de la CE alte animale care poate ne-or fi oferind si branza), ci anume de la vaci.
P.S. Sper ca n-am dezamagit cu… amploarea comentariului. 😛
Branza, nefiind de la o singura vaca, este dedumita branza de vaci, pe buna dreptate.
Carnea poate fi de vaca sau de bou, vitel, eventual alta bovina, implicit e de vita.
Tinand cont ca o vaca de lapte da cateva zeci de litri zilnic si ca nu cumparam de cat 1-2L de obicei, sansele sunt sa fie de la aceeasi vaca. Deci lapte de vaca este corect.
Ramane ciorba de vacuta. Cine face ciorba dintr-o vaca matura intreaga? Se taie cand sunt mici, sa incapa lejer in oala. [aici as putea dezvolta despre obiceiul barbar al romanilor de a taia tot porcul cand oricum nu-l mananca atunci, de parca le-ar fura cineva restul de porc din cotet]
@Victor mai bine mai tarziu decat niciodata, mai ales ca ne scapase aspectul cu branza de vaci
Cat despre dezamagire, pe mine cel putin nu ma poti dezamagi niciodata
Pentru că doar femela (vaca) dă lapte. Carnea e de la ambele sexe.
Explicaţia asta e scurtă şi plauzibilă 🙂
La ce comentarii am citit aici, mai aveți un pic și mă transformați în vegetariană :)) Adică aș mânca numai legume, fructe și lactate, dar văd că încep să am ceva cu carnea din cauză că sunt mai sensibilă și iubesc animalele. M-au spălat pe creier ăștia cu drepturile animalelor? :)) Totuși, mă gândesc că ovo-lacto-vegetarianismul mi-ar scurta viața :))
super tare:))))))))))))))
Un copil poate sa manance „carne de vita”, dar e mai greu sa manance „carne de vaca”, vacutele fiind promovate intens in media. „Lapte de vaca” este acceptabil si pentru cei mici 😀
La copilasi ne-am gandit cand am facut diferentierea de vaca/ de vita!!!
De pe la Pro tv… Diana Dumitrescu s-a ingrasat 6 kg. Eu stiam ca s-a ingrasat CU 6 kg. Voi ce parere aveti?
Dydy, nu m-am gândit niciodată la asta. În general nu cred că există verbe care să impună o anumită prepoziţie. În cel mai bun caz ar putea fi vorba de o expresie, dar nu văd în DEX vreo referinţă la expresia „a se îngrăşa cu”, deci n-aş zice neapărat că e greşit. Mă mai documentez 🙂
Pastile la plural, pastea/pastila la singular…?
Pastea? Asta chiar e nouă 🙂
Deci e pastila?
Da. Garantez că niciun farmacist nu te va corecta 🙂
Dar există şi pastea (cu pluralul pastele), însă e o prăjitură.
Multumesc pt lamuriri.
P.S.: As dori sa vad o sectiune cu exercitii de dictie.
Dydy, PRIN DEFINITIE exercitiile de dictie sunt exclusiv orale, nu pot sa fie facute in scris. Iar daca te referi la asa-numitele „incurcaturi de limba” (texte greu de reprodus in vorbire rapida, nu silabisita) poti sa incerci sa pronunti (rapid si continuativ) „capra neagră calcă piatra/ piatra-‘n patru părţi se crapă/ crape capul caprei în patru/ cum crăpat-a capra piatra-‘n patru”, SAU – mult mai scurt dar nu mai usor de pronuntat, doar mai usor de invatat – „şase saşi in şase saci”.
Nu pot fi scrise si totusi ai reusit! Bravo, Victor!
Cusurgiule, vezi ca incepi sa ai cusururi – spre ex ori nu citesti atent, ori nu intelegi bine: eu scrisesem EXEMPLE, pe cand EXERCITIILE se fac (dupa cum scrisesem) DOAR pe cale orala. (Daca intentionezi sa ma contrazici, te rog ca pt exercitiu sa scrii dumneata – de oricate ori consideri de cuviinta – (fara ca in acelasi timp – sau altadata – sa si pronunti respectivul text) oricare dintre textele de exemplificare din comentariul meu precedent si apoi cauta-ma pe Skype (sau pe Mess) ca sa te pot auzi si eu CUM pronunti dumneata de corect respectivul text dupa exercitii scrise – si inca pronuntat repetat (tot rapid) de cateva ori una-dupa-alta (asa-a… timp de – sa zicem – vreo doua-trei minute).
Victor, uita-te la tine mai intai :d . Nu am spus exercitii scrise de dictie, ci doar „o sectiune cu exercitii de dictie.”. Asadar acestea pot consta in text sau chiar in videoclipuri cu cineva pe care le pronunta.
” …cu cineva CARE le pronunta”. Sorry…
Dydy:
Sa inteleg ca in conceptia dumitale atunci cand cineva (oricine: profesorul de sport, medicul, vreun prieten sau cineva din familie) imi cere sa fac exercitii de gimnastica ar fi suficient (as avea optiunea de a proceda astfel) sa ma asez la calculator (sau la masa de scris, cu foaie si scula de scris la indemana) si sa descriu in scris – eventual chiar in detaliu – modul in care decurge exercitiul propus?
Fiecare intelege cat si ce poate. 😀
Cei care sunt „intelegatori”… 😛 😀
VictorCh:
Nu stiu daca v-ati dat seama, dar eu am doar 14 ani, si sunt aici sa invat sa ma exprim, deoarece am auzit diverse pareri. Eu nu am zis ‘o sectiune cu CINEVA CARE FACE exercitii de dictie’ ci doar o sectiune cu exercitii de dictie. Dar nu vreau o cearta, deoarece sunteti mai inaintat in varsta ca mine si nu ma pot contrazice cu dvs. :D.
Acum sa trecem iarasi la nelamuriri: aproape fiecare ora de fizica sau chimie imi da batai de cap. Citez din spusele d-nei profesoare iarasi : „De aceea avioanele de etanseizeaza bine.” E corect conjugat verbul? Suna aiurea. Mai era faza cu „termosele”, tot de la d-na profesoara. Si acum o dilema personala, un pariu care a facut ravagii prin scoala, deoarece nu se putea ajunge la un rezultat comun. Deci: sa ploaie sau sa ploua?
Daca ai 14 ani, bravo, stai destul de bine cu romana. Important este ca vrei sa inveti si nu te-a luat tavalugul exprimarii in limbaj de mess: cmf, cmz, bn, u…
Daca te-as si crede, ar fi si mai bine… Ma deruteaza faptul ca l-ai tras de urechi pe Victor : „Victor, uita-te la tine mai intai !” Abia acum realizezi ca avem o varsta?
Dar lasand asta la o parte, pluralul termosului ( daca e vorba de vasul in care tii ceaiul cald, etc…) este termosuri. Etanseizeaza, stiu ca e foarte bine inlocuit cu etanseaza, amandoua sunt valabile.
Si ” sa ploua”. In niciun caz ” sa ploaie”. Ploaie ramane doar substantiv. Enjoy
Pai inainte de toate, suntem romani, avem o limba frumoasa. De ce sa o pocim? Apoi faza cu Victor, aveam si eu zile mai proaste atunci (luasem 7 la chimie si eram mega-nervoasa, dar macar mi-a iesit media 9). Multumesc de lamuriri, Tatiana!
Dydy (December 20, 2012 at 9:14 am):
– Multumesc pt „revizuirea” tonului. (O „scapare” se mai trece cu vederea.)
– Am insa la dumneata rugamintea sa renunti la politetea formala (la adresarea catre mine cu pluralul de deferenta), politetea de fond (continuta implicit, intrinsec in chiar ideile exprimate si in modul de exprimare a acestora – ca vocabular si „ton”) imi este suficienta.
– Are dreptate Tatiana – pt o persoana de 14 ani reprezinti o imbucuratoare (desi nu singulara) exceptie.
– „…sunt aici sa invat sa ma exprim…”
In principiu (in teorie) invatatul ar trebui sa aiba loc (in mod optim) in scoala in cadrul procesului educativ din invatamantul formal, asemenea bloguri / saituri avand eventual (pt cei tineri ca voi) mai mult rol de „slefuire” a celor invatate, de semnalare si lamurire a unor aspecte necuprinse in programa, saiturile fiind „de baza” mai mult pt adultii care isi constata lacune in exprimare si vor sa se corecteze.
Din pacate, in perioada actuala de multe ori programa este gresit conceputa, ba SI MAI mult – unii (am inteles ca nu putini) profesori n-au calitatea necesara pt a va putea invata in mod eficace, si in acest caz este meritoriu faptul ca va cautati voi surse de unde sa invatati.
– „…avioanele de etanseizeaza bine.” E corect conjugat verbul? Suna aiurea.”
Vezi http://dexonline.ro/definitie/etan%C8%99eiza . (Si eu as fi avut tendinta ca in acelasi mod sa formulez, intrucat pt mine „a etansa” sugereaza mai mult actiunea insasi, migala manoperei de realizare a rezultatului dorit, pe cand „a etanseiza” are mai degraba conotatia realizarii in sine a dezideratului, modalitatea de realizare avand mai putina importanta.
– „Mai era faza cu “termosele”…”
Vezi http://dexonline.ro/definitie/termos
– „…sa ploaie sau sa ploua?”
Vezi http://dexonline.ro/definitie/ploaie si respectiv http://dexonline.ro/definitie/ploua
(Sa ploua inseamna sa cada ploaie, „ploaie” fiind substantiv, nu verb.)
Eu tind sa cred ca se etanseaza, fara „i”. Voi renunta la politetea formala. Multumesc pentru lamuriri.
Eu oi ramane la parerea mea si-oi spune: daca tu ai 14 ani, eu sunt Madona Sixtina din capela fermecata, altoita pe muschiu’ lu’ cuc noris. Dar nu conteaza, da-i-nainte !
Victor, oare inaintea lui „nainte” mergea mai bine un apostrof sau e bine si asa?
Ce sa-ti fac, daca nu ma crezi! Pe bune, chiar am 14. De ce zici ca nu e asa? Eu il stiam de Chuck Norris, dar na…
Si eu tot asa il stiam, dar nu te-ai prins ca l-am stalcit intentionat, ca sa indulcesc putin observatia facuta? Ca sa intelegi ca glumesc si sa nu te superi pe mine.
Si-mi mai sta ceva pe creier: esti moldoveanca? Fiindca ai cerut lamuriri pt cuvantul ” pastea”. Bunica mea spunea asa la pastila ( „ai luat pasteaua?”), cu pluralul ” pastele”. Numai la ea l-am auzit. Banuiam ca e ori regionalism ori o transformare de-a ei, gresita, ea avand scoala cat sa scrie ( greu) si sa citeasca( la fel de greu).
Dydy (December 21, 2012 at 11:46 am):
– „Eu tind sa cred ca se etanseaza, fara “i”.”
Nu fara „i”, ci fara „ize”: alternativa nu este „se etanseiaza” ci „se etanseizeaza”.
– Multumesc.
– Cu tot dragul.
Tatiana (December 21, 2012 at 12:28 pm):
„Victor, oare inaintea lui “nainte” mergea mai bine un apostrof sau e bine si asa?”
Asa cum ai scris DUMNEATA este corect dpdv „legal”: cratima are rolul principal de a indica faptul ca cele doua cuvinte pe care le leaga – sau (depinde cum privesti lucrurile) le desparte – se pronunta impreuna, in continuare, fara pauza intre ele in pronuntare, dar mai indeplineste si rolul suplimentar de a suplini eventuale litere elidate (omise) de la vreunul dintre cuvintele legate (sau de la ambele) la locul unde acestea se intalnesc, se continua.
(In mod similar, apostroful are rolul principal de a indica faptul ca (in acel loc unde este plasat apostroful) dintr-un cuvant a fost elidata o litera (sau un grup de litere), dar – daca apostroful care joaca acest rol princial este plasat intre doua cuvinte scrise in continuare, fara spatiu liber intre ele – el mai indeplineste si rolul secundar de a indica pronuntarea in continuare, fara pauza, a celor doua cuvinte. Nota bene – spre deosebire de cratima, apostroful poate fi plasat si IN INTERIORUL unui cuvant (sau al unui cuvant compus), indicand faptul ca – pt a respecta modul de pronuntie intentionat – au fost elidate litere de acolo din interior: „to’a’şa (educatoare, învăţătoare, profesoară)”, „două’ş’cinci” etc.)
Faptul ca eu folosesc – in acelasi loc si concomitent – atat cratima cat si apostroful este o greseala (sau MACAR o hipercorectitudine – adica TOT o greseala) – facuta intentionat si in cunostinta de cauza, si pe care mi-o asum – si isi are originea in dorinta mea de a indica limpede UNDE* la conjunctia celor doua cuvinte am elidat literele (sau/si faptul ca am elidat litere in ambele cuvinte, in primul la sfarsit, in al doilea la inceput: „da’-‘ntre” „dar intre”).
* Asta – in urma unei „dispute” (prin comentarii pe un alt blog) referitoare la o intrebare de genul „cum este corect: „sa stii c-am plecat” sau „sa stii ca-m plecat” (pronuntia celor doua fiind identica). Acu’ nu-mi mai amintesc exemplul concret pe care se purtase contrazicerea (PARCA era vorba despre o situatie in care era necesara corectarea unei asemenea expresii in care lipsea cratima, fiind scris „cam plecat” – si nu era vorba nici despre o estimare aproximativa si nici despre aplecare, ci despre greseala de ortogafie – si un alt cititor „corectase” gresit) da’ DE-ACOLO si DE-ATUNCI am inceput sa folosesc concomitent ambele semne, oricat de gresit (Pf! Grade de comparatie la adjectiv de tipul „da – nu”…) ar putea gramatica oficiala sa considere ca este acest mod de a proceda.
Olala… multumesc, Victor, nu ti-am cerut definitii pt cratima si apostrof. Ma multumeam cu o vorbulita, acolo… DUMNEATA esti prea bun( de ce ai marcat cu majuscule, totusi, cuvantul acesta?).
PS. Cum se poate sa-si mai puna cineva problema asta( c-am plecat), cand e clar ca e un verb la perfectul compus?
PS. Si eu tot ” da’-‘ntre” scriu, pt ca asa il si pronunt. Apropo, eu am copilarit in capitala Moldovei, ca tot mentionai pe undeva de Banatul tau natal… asadar, uite diferenta ( printre altele).
– Nici n-am dat definitiile celor doua semne, ci am explicat modul lor de folosire precum si convergenta căilor diferite pe care se ajunge la aceeasi forma – si mecanismul pe baza caruia am ajuns eu la o incalcare voluntara si sistematica a unei reguli ortografice pe care o cunosc.
– Am marcat cu majuscule cuvantul pe care (in minte) „il auzeam” accentuat (spre deosebire – spre ex – de cazul in care as fi marcat „…dumneata ESTE corect…”). (Intentionasem sa accentuez nu doar faptul ca dumneata aveai dreptate, ci si faptul ca dintre noi doi dumneata erai cea care proceda corect, spre deosebire de mine. Chestie de nuanta…)
– Daca te gandesti putin, faptul ca de la forma integrala „că am plecat” (de acord, este perfect compus – da’ NU ASTA cauzase neintelegerea) se elideaza o litera (pt usurinta si armonia pronuntiei) este clar, dar (pt cineva nu foarte bine „pus la punct” cu gramatica si/sau ortografia) nu este de neinteles nelamurirea CARE dintre cele doua litere alaturate se omite – „ă”-ul de la „că”, SAU „a”-ul de la „am” – si DE CE anume aceea si nu cealalta.
– Daca scrii „da’-‘ntre” (si-‘ti asumi aceasta forma si doresti sa fii consecventa) atunci corect ar fi fost sa fi scris (in CELALALT comentariu al dumitale) „da-i-‘nainte”. In caz contrar – corecteaza-te, caci ambele semne concomitent in acelasi loc REPREZINTA o greseala de ortografie. (Nu ca mi s-ar cadea mie sa-ti dau dumitale „indicatii regizorale” – si cu atat mai mult NU cu cat si dumneata scrii corect, si eu numa’ ce marturisii ca fac greseala sistematica intentionata.)
Of, ca mi se incruciseaza, cateodata, ochii, la cate un comentariu de-al tau! Stai asa, ca tre’ sa-l mai descalcesc oleaca.
Scuze pt „tau”, dar eu am sa raman la forma asta, daca nu-mi ceri anume sa renunt la ea. Tocmai de aceea am si intrebat de ” DUMNEATA”-UL tau, am crezut ca-mi atragi subtil atentia sa nu te tutuiesc.
Tatiana, da, sunt moldoveanca. Stau la 200 de metri de Manastirea Probota si, implicit si de ramasitele Doamnei Oltea si Petru Rares, impreuna cu alti membri ai familiei lor.
Ecco ! QED…
Hehehe… ma bucur ca Victor o fi avand clienti, altfel mi-o luam urgent. Cred ca se scrie „eco” , cu un singur c. Asta in latineste, ca as putea sa ma scot, zicand ca l-am scris in italiana… :))))
QED ? Nu am mai auzit termenul asta, la ce se refera?
Quod erat demonstrandum… ceea ce era de demonstrat!
Adica, am avut dreptate ca esti moldoveanca si s-a demonstrat afirmatia mea atunci cand mi-ai confirmat banuiala. Hm.. mi-e cam greu sa cred ca n-o stiai. Nu se mai face lb latina in clasa a opta? Pe vremea mea se facea, un singur an, ultimul de gimnaziu, iar apoi am avut sansa sa mai fac si la liceu, dat fiind ca intrasem la filologie-istorie. ( spun sansa pt ca iubesc toate limbile pamantului, chiar si moarte)
Ba da, dar momentan inotam in declinari si conjugari, nu am invatat decat vreo 30 de cuvinte, ca am pierdut ore.
Tatiana:
– „…mi se incruciseaza, cateodata, ochii, la cate un comentariu de-al tau!”
a). Si te uiti (la comentariu) „picior peste picior”? 😛 😳 😆 (Vezi sa nu ramai sasie…)
b). Hm! Stiu si eu ce sa zic? (referitor la cele trei virgule…)
– „Scuze pt “tau”, dar eu am sa raman la forma asta, daca nu-mi ceri anume sa renunt la ea.”
Nici un fel de „scuze” – este normal sa te adresezi asa. (Daca i-am cerut lui Dydy, o copila de 14 ani, sa renunte la pluralul de deferenta, sper ca nu te astepti la modul serios sa am pretentia de adresare „formala” din partea dumitale, femeie matura si culta, mai apropiata de generatia mea (desi intre noi ar mai incapea o Dydy si chiar mai mult – scuze, Dydy, ai ajuns „la mijloc” pe nemeritatelea, doar de dragul unei figuri de stil).)
LA MINE adresarea cu „dumneata” este un reflex, o „deformatie profesionala” – dupa cum mai explicasem prin comentarii pe bloguri (INCLUSIV pe acesta, daca nu ma inseala memoria) – nu ma astept sa fiu imitat de interlocutori.
– „…ma bucur ca Victor o fi avand clienti, altfel mi-o luam urgent.”
a). Victor nu avea clienti, ci doar nu era in fata calculatorului (din motive de sanatate – aceleasi motive care fac sa fiu acasa atat de indelung si la cele mai diferite ore, ca altfel – la „praful” care se preconizeaza – as fi „la produs” MULT mai mult timp, chiar daca n-as mai intra deloc pe net). Si Victor n-are „internet pe mobil” (nici n-as avea PE CE sa am, la „caramida” pe care (inca) o folosesc) si nici macar laptop n-are Victor, ci are doar un amarat de desktop „antic, vechi si de demult”.
b). N-ai fi avut DE CE „s-o iei”, cata vreme nu precizasesi „in ce limba gandisesi”. (Eu mai degraba m-as fi mirat nitel de alaturarea in aceeasi fraza a unei expresii italienesti si a uneia latinesti.)
– „Quod erat demonstrandum… ceea ce era de demonstrat!”
Eu am mai intalnit („pe vremea mea”) „echivalentul” romanesc al lui QED: CCTD („ceea ce trebuia dovedit”).
(Dydy – este o formula consacrata cu care (spre ex) se incheie demonstratiile in matematica: intalnirea in text a respectivei expresii inseamna ca se considera ca acolo demonstratia s-a incheiat, ceea ce eventual mai urmeaza este text separat, care nu mai apartine demonstratiei.)
– „Nu se mai face lb latina in clasa a opta? Pe vremea mea se facea, un singur an, ultimul de gimnaziu…”
Pe vremea MEA, latina (la liceele „de cultura generala” – nu stiu la cele „industriale” ce prevedea programa) se facea TOT un singur an (cel putin la „real” – despre „uman” nu mai sunt atat de convins, dupa atatia ani) dar in „clasa a IX-a”, in primul an de liceu.
– „…iubesc toate limbile pamantului…”
Ne potrivim – n-as putea sa spun chiar ca iubesc limbile, dar imi plac, asa ca m-am straduit sa invat macar „cate ceva” din limbile cu care am venit in contact (chiar daca le-am invatat „lautareste, dupa ureche”, nu in cadru organizat in cuprinsul invatamantului formal, ceea ce face sa stau mai slabut la capitolul „teoria limbii” – in primul rand la gramatica) (si apoi le-am SI cam uitat (sau chiar le-am uitat aproape complet, ca pe limba rusa) prin nefolosinta, prin lipsa de exercitiu). Am insa norocul de a avea talent la limbi SI „ureche buna”, astfel incat (chiar daca vocabularul activ imi este mai saracut) mi s-a spus ca vorbesc respectivele limbi destul de „curatel”, atat ca pronuntie* cat si ca si corectitudine gramaticala, desi (dac’-as fi intrebat) n-as putea sa precizez DE CE pt vreun cuvant am folosit in acea imprejurare o anumita forma si nu alta – pur-si-simplu asa „imi suna bine”.
* Cu exceptia „r”-urilor: nu pronunt corect nici „r”-ul „rulat” din franceza, nici pe cel gutural din araba (motiv pt care am si renuntat sa invat araba – nu stiu decat cateva cuvinte).
Dydy: „Ba da…”
He-he-ee… UNDE-s vremurile alea?… „In patria nostra multae silvae sunt que bestiis abundant”, si „-a, -ae, -ae, -am, -a, -a”, si „ante – apud – ad – adversus/ circum – circa – citra – cis/ … / juxta – ob si penes/ ultra – trans” („poezia” de memorare „pe de rost” a conjunctiilor care in mod obligatoriu se folosesc cu… (parca cu ablativul)), si „Aquila non capit muscas” si „Nec sutor supra crepidam” si „Donec eris felix/ Multos numerabis amicis/ Tempora si fuerint/ Nubila solus eris”… (ACUM rememorarea imi este placuta, dar ATUNCI nu puteam sa suport limba – din vina profesoarei care era exagerat de antipatica in aspect si comportare (atat comportare didactica cat si umana). Da’ „a bagat latina-‘n noi” incat UITE ca mi-o mai amintesc pana si astazi, asa incomplet cum o mai stiu…)
Mai stiti cumva si urmarea cu alea in aere alea in aqua vivunt sau cam asa ceva?
Ba se face latina, dar, dupa cum am zis mai sus, am invatat doar declinarile I si a II-a, ca am pierdut multe ore.
Victor are umor, Victor place la mine tare !
Tatiana: „Victor are umor, Victor place la mine tare !”
– Lui Victor ii place sa creada ca ARE umor – de o anumita factura – (chiar daca respectivul umor nu se manifesta oriunde si MAI ALES nu oricand), si Victor este bucuros cand si altii (de aceeasi formatie) sunt de aceeasi parere.
– SI „LA MINE” Victor ar place TARE, da’ sunt nevoit („de musai ca de voie buna”) sa ma multumesc cu el asa cum este… ( 😛 – de aceasta data la adresa mea)
Simplu. Vaca = femela, iar laptele este produs numai de reprezentantele sexului frumos al vitelor. In schimb carnea de vita poate fi si de mascul.
Ce tare e asta! „… sexul frumos al vitelor.”
:))))
Si explicatia e buna: scurt si la obiect.
In ultimul timp sau extins diminutivele gastronomice pe model moldovenesc, de aici si vacuta in loc de vaca. Exemple ciorbita, tocanita, sarmalute, painita, mamaliguta. Mai demult nu gaseai decat denumirea de friptura de vaca sau ciorba de vaca. Iar faza cu branza de vaci in loc de vaca e stupida, o vaca da zilnic 20 de litri de lapte din care poti face cateva kg de branza doar de la o singura vaca. Se zice insa iar stupid branza de oaie cu toate ca nu poti face un kg de branza decat daca mulgi 40 de oi.