Mi s-a atras atenția că am greșit aici. Și cu ocazia asta mi-am dat seama că nu mi-am pus niciodată problema elidării vocalelor. Există reguli ”oficiale” care spun ce se poate înlocui prin cratimă și ce nu?
Probabil că discuția asta seamănă cu cea de aici, dar atunci părerile au fost împărțite. Iar acum chiar mi-ar plăcea să aflu dacă trebuie să corectez sau nu. Din punctul meu de vedere, vocala din ”cu” e la fel de brează ca cea din ”un”, așa că n-aș considera greșit nici ”cu-n” și nici ”c-un”.
PS: Un argument pe care l-am primit în favoarea lui ”c-un” a fost alternativa feminină ”c-o”. Dar asta chiar îl face pe ”cu-n” greșit?
[Actualizare ulterioară (ca să nu-i spun update)]: Nu pot să spun că m-a convins cineva ca ar fi greșit ”cu-n”, dar pentru că nici n-am primit voturi în favoarea lui, am să consider și eu de aici încolo că varianta corectă ar fi ”c-un”.
In afara faptului (instinctiv) ca n-as scrie niciodata „cu-n”, argumentul cu „c-o” cred ca este unicul care poate constitui regula.
Dar mie nu-mi suna prea bine la ureche nici c-un nici c-o. Adica nu pricep de ce ar trebui sa le folosim.
Eu as pleda pentru folosirea formei „c-un”, asa mi se pare corect, „cu-n” ma duce cu gandul la adaugarea unei lietere, respectiv „n”!
Daca imi mai amintesc eu bine gramatica invatata in generala, umpleam tabla cu analize morfo-sintactice ale cuvintelor ce alcatuiau propozitiile. La o analiza morfologica, aceasta alipire este formata din 2 cuvinte: prepozitia „cu” si articolul nehotarat „un”. Din acest motiv, tind sa cred ca varianta corecta este „c-un” sau „c-o”, nestiind din ce ar fi alcatuita cea de-a doua varianta „cu-n”… „cu” – prepozitie, dar „-n” ?
Andreea, sigur că vorbim despre ”cu un” și sigur că un ”u” dispare odată cu apariția cratimei. Însă în continuare nu mi-e foarte clar de ce e musai să dispară ”u”-ul din ”cu” și nu din ”un”.
Vreau să te văd c-uniforma curată!
(vs. Vreau să te văd cu-niforma curată! 🙂 )
[ dar desigur
odată cu-năsprirea vremii, … ]
Pertinenta, FOARTE pertinenta si corecta observatia martinei, si corecta SI pozitia lui Cicu.
Poate ca (in lipsa vreunei reguli in acest sens – SI a unui argument intr-adevar solid) ar mai merita luat in considerare si faptul ca in general (doar prin traditie, prin obisnuinta – eu nu cunosc nici o regula in acest sens, si nici nu gasesc vreo justificare logica) prescurtarea „-n” este folosita mai degraba prin elidare de la „în”, nu de la „un”: „Sa stii ca-n sertar am pus restul, c-un singur leu nu mai puteam rezolva nimic din lista „De platit”.”
Poate ca ar mai merita remarcat si faptul (ciudat) ca prescurtarea „c-un” este automat inteleasa (probabil TOT in virtutea obisnuintei) „cu un” – PE MINE cel putin intalnirea ei NU ma trimite cu gandul la (spre ex) „că un”, nici la (alt exemplu) „ci un”.
Mi-a placut (ca-ntotdeauna comment-ul lui Victor) – sunt in totalitate de acord cu el!!! Keep doing… ‘cause you do iit well! :))
C-un pic de întîrziere – și fără a oferi o regulă despre care sincer nici nu știu să existe – vă ofer și eu trei exemple care întăresc ”c-un”: într-un (într-o), printr-un (printr-o), respectiv făr-un (făr-o).
Doamne, ce oroare am putut descoperi azi: titlul unui filmulet de pe Videomix este „Duetul excepțional dintr-un câine și o fetiță de 4 ani” ! Cum, frate, sa scrii „dintr-UN caine…”??
Si, cu dedicatie speciala pentru Victòr (care le cere intotdeauna) iata si linkul:
http://videomix.ro/duetul-exceptional-dintr-un-caine-si-o-fetita-de-4-ani-69790.htm
1. Saru’mana pt link.
2. N-am apucat inca sa urmez linkul – poate ca duetul respectiv CHIAR ARE loc in interiorul cainelui* si al fetitei, asa cum sugereaza textul astfel scris… 😛
* Conform cunoscutului adagiu al lui (daca nu ma insel) Mark Twain, care afirma ca „Inafara unui caine, cartea este cel mai bun prieten al omului. IN INTERIORUL cainelui este prea intuneric pt a putea citi…”
Later edit: martina: „…nu-mi suna prea bine la ureche nici c-un nici c-o. Adica nu pricep de ce ar trebui sa le folosim.”
Poate din motive de sonoritate, pt ca „cu un” sa nu sune ca un suierat de tren iar „cu o” sa nu sune (in special pe fondul unui vacarm) a „huo”?
Poate deoarece „cu un” / „cu o” reprezinta doua silabe „marcate” (niciuna pronuntabila „in treacat”, nearticulat), pe cand „c-un” / „c-o” se pronunta intr-o singura silaba, schimband astfel ritmul unei posibile versificatii – sau al unei scandari?
@Victor: nu știam vorba asta cu cîinele, și fiindcă-s fan Mark Twain pînă-n vîrful unghiilor am vrut să aflu dacă e într-adevăr vorba lui. Se pare că nuL:
–
Outside of a dog, a book is man’s best friend. Inside of a dog it’s too dark to read. ~Attributed to Groucho Marx
–
Care Groucho Marx se pare că are multe ziceri haioase la activ, vezi http://www.brainyquote.com/quotes/authors/g/groucho_marx.html.
Ca de ex: I find television very educating. Every time somebody turns on the set, I go into the other room and read a book.
🙂
Thx! (Si scuzati confuzia…)