Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
[via Idei]
Cineva ne roagă să explicăm de ce ar fi corect ”cât de aproape mi-ești” și nu ”cât de aproape-mi ești”. Din punctul meu de vedere, niciuna dintre variante nu e neapărat greșită, dar prima pare să fie preferabilă din cauza pronunției. Oricum aș spune-o, mi se pare că ”mi” și ”ești” se leagă destul de firesc, iar asta cred că justifică prezența cratimei.
Totuși, suntem deschiși la alte păreri, argumente și contraargumente.
Ioana, îți mulțumim pentru sugestie!
….cred ca explicatia ar fi legata si de…..semantica !…….”mi” e posesiv, ”tu care esti a mea ”,deci ”mi”e legat de ”a fi”……..etc
Ambele sunt corecte, dar depinde de context. Explicatia Mariei este buna si se aplica pentru ambele variante, diferenta fiind data de emfaza. A doua varianta mi se pare mai viabila in contextul unei poezii, de exemplu, al unei declaratii de dragoste, pentru ca emfaza cade pe ‘aproape’ – imi esti apropiata mie (as fi subliniat ‘mie’ aici), esti alaturi de mine, dar nu neaparat intr-un sens fizic, ci intr-un sens emotional. Prima varianta exprima o stare, mai degraba. Esti aproape de mine, in principal intr-un sens fizic. Esti langa mine.
As completa spunand ca diferenta de sens o putem surprinde mai ales daca eliminam cratima: „cat de aproape imi esti” (prima varianta) vs. „cat de aproape mie esti” (a doua varianta).
eu cred ca a doua varianta este mai acceptabila, deoarece practic acolo este elidarea vocalei „i” si s-a pus cratima… daca se doreste o cratima si intre cuvintele „imi” si „esti”, pentru pronuntia mai rapida, sa se scrie astfel: „cât de aproape-mi-ești”
Ciprian, scuza-ma, dar varianta ta chiar nu este corecta.
‘cat de aproape imi esti’ este cum ar trebui sa fie. elidam ‘i’ prin cratima, rezulta ‘cat de aproape-mi esti’.
din punctul meu de vedere este singura varianta corecta.
Faptul ca elidezi prima litera nu inseamna obligatoriu ca liniuta se pune inainte. E vorba de subtilitati ale limbii romane, atat de inteles cat si de forma.
‘mie esti’ = mi-esti, merge doar daca pui doua parti de vorbire in aceeasi silaba.
dar tot prima mi se pare corecta
Presupun ca exemplul e luat din poezie, si in acest caz explicatia adoptarii uneia sau alteia dintre forme ar fi legata de ritm / accent (importante in versificatie).
In al doilea exemplu cratima indica atat eludarea unei litere cat si pronuntia „impreuna”, dar in primul exemplu scrierea riguros corecta ar fi presupus existenta unui apostrof la inceputul expresiei, pt a indica elidarea (” ‘mi-esti”) fiindca aici cratima are doar rolul de a indica pronuntarea legata, elidarea avand loc la celalalt capat al cuvantului.
Panaite Maria: „…”mi” e posesiv…”
Catusi de putin! Este dativul (Cui esti? Mie, imi, -mi) de la pronumele personal „eu”. (Nu apare pe nicaieri pronumele posesiv „al meu”.)
Si IN ORICE CAZ, acel „mi” joaca EXACT acelasi rol, indiferent daca (in pronuntie) ar fi legat de „aproape” sau de „esti”.
emanuela: Atat „imi” cat si „mie” indica acelasi lucru: dativul singular. Te-as ruga sa exemplifici cu un caz in care una dintre forme sa fie corecta pe cand cealalta nu.
In opinia mea, este vorba nu despre diferenta de corectitudine, ci de sonoritate: care „suna” mai placut / mai adecvat in situatia / imprejurarile date.
Cum spuneam, este vorba de subtilitati ale limbii romane. Da, este vorba tot despre dativul singular, dar utilizarea unei forme sau a alteia atrage dupa sine un inteles usor diferit. Explicatia fiecarei interpretari am dat-o in mesajul meu initial. Nu este vorba de corectitudine sau incorectitudine, este vorba de o usoara diferenta data de o subtilitate lingvistica.
…..asta stiu ca e dativ[pron pers],dar un dativ posesiv,asa imi suna mie aici ![[victor]
Este vadit faptul ca a2a varianta nu-i cea corecta. Cum sa spui „mi-esti”? Care este rolul cratimei? Pe de alta parte in prima varianta „cat de aproape-mi esti”, cratima marcheaza elidarea vocalei de la „imi”. Ti se pare fireasca pronuntia din pricina faptului ca se citesti „cat de aproape-mi iesti” si se leaga acolo i-urile, dar este gresit sa spui „mi-esti”.
Alex, de exemplu, consideri că și ”mi-aduci” ar fi greșit?
Alex:
Daca doresti, voi fi de acord cu dumneata: poftim, „mi-esti” nu se „asorteaza” cu „imi esti” (ba SE – in grafia mea: ” ‘mi-esti”; in acest caz, cratima n-ar avea decat rolul de a indica pronuntia impreuna (ca si pt (spre ex) „du-te”), nu sa indice si vreo elidare – aceasta din urma ar fi indicata de apostroful initial).
Da’ consideri ca nu s-ar „asorta” nici cu „mie esti”, in care caz cratima ar indica elidarea literei „e” finale de la „mie” SI faptul ca se pronunta „intr-una”? (Sau consideri ca forma „completa” a dativului („mie”) e nepotrivita, trebuie una din formele „prescurtate” („imi”, „-mi”)? Ma gandesc la similitudinea cu forma dintr-o expresie de genul „cineva apropiat mie este…”)
”cat -de-a-proa-[pe-mi]-esti” -6 sil
”cat-de-a-proa-pe-[ mi-esti]” -6 sil
OBS
In ambele situatii[corecte , zic si eu],”mi”nu poate forma singur o silaba,pentru asta se leaga prin cratima fie de sfarsitul unui cuvant,fie de cuvantul urmator [ca in ex .nostru].”mi”poate sa apara si singur in alt context:”mi s-a spus”……[explicatia folosirii cratimei este de domeniul gramaticii,dar si al foneticii ,aici] Ne putem gandi apoi mai departe….de ce autorul a ales aceasta forma .[Am adaugat si eu ceva !]
In acest caz, eu cred ca a doua varianta este corecta. Depinde mult contextul.
Prima varianta se potriveste in alt context, precum ‘Mi-esti draga’..o afirmatie simpla. Dar totodata putem folosi si ‘Eu cred ca-mi esti draga…’
A doua varianta accentueaza mai mult Mie, pe cand prima…e ca si cand ai vorbi despre tine, dar referindu-te la persoana cealalta.
Hmm…totusi, parca ambele sunt corecte, doar ca fonetic cea de-a doua suna mai bine.