Zilele trecute răspundeam la un comentariu de aici și, fiind vorba despre grija pe care părinții ar trebui să o aibă constant față de achizițiile de vocabular/comportamentale/atitudinale etc. ale copiilor, mi-am amintit că pe la 7-8 ani preluasem de la prietena mea cea mai bună cuvântul ”clid”. Iar cuvântul ăsta o înnebunea pe maică-mea și de fiecare dată când spuneam că ”mi-am pus clid cărțile și caietele” aveam senzația că-i iese fum prin urechi. Drept urmare, mă corecta și-mi spunea răspicat că nu există cuvântul ăsta!
Ei bine, deși am uitat de el între timp, reapariția lui din străfundurile memoriei m-a făcut să-l caut. Și cred că aș putea spune că, cel puțin în bătălia asta, a fost probabil 1-1. Avea și mama dreptatea ei, pentru că bietul clid e doar variantă și nici măcar clit nu apare în DEX sau DOOM, dar presupun că e destul de frecvent folosit (în unele zone din Moldova?) din moment ce sunt câteva dicționare care-l menționează.
Clit = grămadă, maldăr, teanc, vraf.
UITE un cuvant pe care nu-l cunosteam (si caruia nu-i simteam lipsa – pe de o parte pt ca nu l-am intalnit, incat sa ma deranjeze neintelegerea lui, si pe de alta parte pt ca am la dispozitie suficiente variante prin care sa pot exprima aceasta idee daca intentionez sa ma refer EU la ea). Da’ oricum, o noua achizitie de vocabular n-are cum sa dauneze (in cel mai rau caz se vadeste inutila).
De „clid” n-am auzit, însă de „Clit”, da.
Este un sat în judeţul Suceava, comuna Arbore, şi mi s-a spus c-ar fi fost întemeiat de un grup de soldaţi germani (prizonieri sau nu, nu ştiu), rămaşi în regiune, după primul război mondial.