Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
[via Idei]
Din câte ştim noi, conjugarea corectă la conjunctiv, persoana a III-a, pentru verbul a avea este să aibă. Să aibe şi să aivă sunt forme regionale.
Vlad, îţi mulţumim pentru sugestie!
Dar, de ce basescu zice:,,sa aibe…?
usarescu: De ce „zice” dansul asa nu stiu – da’ DE CAND este felul in care „zice” dansul o norma de exprimare?
(Da’ nick-ul – pseudonimul – pe care ti l-ai ales este dragut…)
Uite că s-a întâmplat să fiu și eu de acord cu VictorCh 🙂
Sa aiba!
„Aibe” regionalism? Citisem intr-un ghid de exprimare ca e greseala de exprimare. In fine important e ca aflam forma acceptata din post
„cu cine votezi”? sau „pe cine votezi?” Care forma e corecta?
Laura, cred ca forma corecta este „pe cine votezi” si nu „cu cine”, ca doar nu ii iei in cabina de vot cu tine, ii votezi doar.
voi doi de la final suferiti de hipercorectitudine! documentati-va in legatura cu hipercorectitudinea si incercati sa o evitati!
Laura:
In opinia mea sunt corecte ambele forme, avand conotatii usor diferite: a vota PE cineva exprima pur-si-simplu actiunea de votare, de aplicare a stampilei pe numele respectivului candidat / respectivei formatiuni politice, pe cand „CU cine votezi” are (oarecum) implicatia „pe cine sustii” – cu intelesul „principiilor CARUI candidat / CAREI formatiuni politice te raliezi prin votul exprimat”.
eu:
– Nu este vorba despre hipercorectitudine (eventual doar de „chiţibuşăreală”).
– Poate ca ai fi fost mai putin neindreptatit in afirmatii daca ai fi manifestat mai mult respect fata de colegii dumitale la comentat pe acest blog, nevorbindu-le cu condescendenta („voi doi de la final” in loc sa le fi mentionat numele – n-ai fi avut mai mult de tastat, ci dimpotriva) si MAI ALES (intrucat se pare ca ORICUM ai o opinie FOARTE buna despre dumneata in comparatie cu „noi, ceilalti” – odata ce iti permiti sa ni te adresezi in acest fel) daca ai fi avut verticalitatea de a-ti asuma opiniile prin semnatura in loc sa te „ascunzi” in spatele enonimatului asigurat de pseudonimul „eu”.
Multumesc frumos, Cata si Victor Ch!
Cu tot dragul, Laura. Si altadata! (in masura in care voi fi in stare sa te ajut cu ceva: eu nu sunt specialist in gramatica / ortografia / vocabularul / sintaxa / morfologia / etc ale limbii romane, iar „la scoala” teoria limbii am invatat-o acu’ vreo patru decenii jum’ate, probabil – aproximativ, desigur – cu dublul varstei dumitale inainte de nasterea dumitale.)
Tulaiiii, ca iar mi se-ncrucisara ochii !
Strabismul se poate corecta purtand ochelari potriviti. 😛
Victor, semnul acela e o limba scoasa, asa-i?
Asa-i! (Sau 😛 ; NEAPARAT cu „blanc” (spatiu) atat inainte de primul semn al „emoticonului scris” cat si dupa ultimul semn al acestuia.)
Tot asa cum 🙂 (sau 🙂 ) este „zambaretul”, 😀 (sau 😀 ) este „ranjitul” cu rictus larg de i se vad toti dintii etc iar 😆 este emoticonul (mobil) care rade, 😳 este cel care roseste etc.
Multumesc, papà, dar le stiu. Nu te-ai prins ca eram ironic-amuzata de copilul din tine, care scoate limbuta, nu?
Si sa stii ca z si y nu-s greseli de tastatura, asa-s eu peltica :)))))
Iarasi si-a gasit VictorCh interlocutori… si iarasi face „victime”… si eu fusei una dintre ele!! Are un stil de-a dreptul… pur si simplu! :))))) (zambet cate se poate de larg, care da-n hohote de-a binelea!)
… a si-n legatura cu topicul: „sa aiba”, clar!
„Nu te-ai prins ca eram ironic-amuzata de copilul din tine, care scoate limbuta, nu?”
1. Nu, nu ma prinsesem: aveam mainile oarecum vlaguite, moi, si picioarele cam la fel, iar coada (prehensila) mi-am „extirpat-o” (pe cale „chirurgicala”, cu o „maceta”) DE MULT. 😛
– In copilarie nu prea obisnuiam sa scot limba, abia acu’ dupa descoperirea netului, mi s-a generalizat acest gen de actiune – dupa ce cu multa neplacere constatasem absenta unui emoticon care „sa bata „sîc”* din pumni”, cum obisnuiam eu.
* A propos: PROBLEMA: Conform noilor reguli de ortogafie, oare CUM o fi corect de scris – „sâc!” SAU (dupa cum cred eu) TOT „sîc!”, ca si inainte (intrucat – daca bine stiu eu – provine de la latinescul „sic” (= „aşa”) care nu se mai modifica)? Cred ca si problema asta o s-o duc (pt elucidare) la http://diacritica.wordpress.com/index-ortografic/loc-de-ntrebat-v/ …
D-zeule mare! VictorCh ,cred ca te iubesc! mi-ai adus zambetul pe buze. o sa te urmaresc,sa vad ce mai zici. eu una te-as clona. toate cele bune!
anutza viitorului (Dumnezeule! Oare in 2867 o sa mai existe omenire pe Terra?), iti multumesc (recunoscator!) pt aprecieri (pe care insa le gasesc exagerat de laudative, in ciuda faptului ca pana si mie imi place cum „mi-a iesit” comentariul „incriminat”), dar (din pacate) tre’ sa recunosc faptul ca acel comentariu reprezinta doar o „zvacnire” – neobisnuita la mine – de talent literar in exprimarea unor idei „de baza” mai fruste, fenomen care este putin probabil sa se mai repete curand / frecvent.
Ti-as fi chiar recunoscator daca ai mai urmari ceea ce mai avem de „zis” (atat eu cat si ceilalti „comentatori”), si ti-as fi SI MAI recunoscator daca (in cazul in care AI idei proprii – pe care le consideri corecte si pertinente si pe care esti dispusa sa ti le sustii si aperi – referitoare la subiectele dezbatute) ai participa si dumneata la „duelurile” noastre de pe-aici, in beneficiul IN PRIMUL RAND al cititorilor carora le-a ramas in memoria accesibila mai putina limba romana decat ar dori dumnealor insisi, dar si in beneficiul nostru al tuturor, caci doar – cel putin in optica mea – noi toti suntem susceptibili de a ne mai ameliora / imbogati cunostintele (pana si eu*, care – fir-ar ale (Biiip!) de „repercusiuni”, ca eu le stiusem (gresit) drept „repercuRsiuni” – macar imi mai corectez vocabularul, si mai aflu noi modificari in normele ortografice, si-mi mai amintesc vechi (si uitate – de catre mine) reguli gramatical-ortografice).
* Te rog sa-mi remarci modestia… 😛
(Daca CUMVA, printr-un ghinion incredibil (avand in vedere mintea mea „creaţă”), reusesti sa ma clonezi, ai grija sa nu se intalneasca clonele intre ele – sau cu originalul – caci exista riscul ca amestecul rezultat la intalnirea lor sa poata avea un imens potential exploziv.)
P.S. …si – in plus – PE LANGA faptul ca eu in aceasta viata nu ma mai intalnesc cu a saizecea aniversare a zilei de nastere – eu sunt deja „luat”…
Iote-al dracu’, cum mai presupune ‘mnealui intotdeauna ca cineva vrea „sa-l ia” ! 😛 Da’ el nu si nu !!
Foarte buna remarca voastra, in contextul in care pe toate drumurile este folosit „sa aibe”, in loc de „sa aiba”.
Pensionarii ar trebui sa aiva pensi mai mari. Asta e forma corecta !
Iacob Aldescu: Esti SIGUR ca „Pensionarii” trebuia scris cu doi de „i” la sfarsit?
Mare pisicher Victòr… il ia cu dus-intors,hehe…
mda, nici eu nu stiam de „aibe” ca regionalism, dar se pare ca a fost aruncat in aceasta gramada pentru a face o eroare urata in una acceptabila.
majoritatea concurentilor de la „Mireasa pentru fiul meu” se exprima gresit folosesc „sa aive” in loc de „sa aiba”. Detest de un 1 de zile sa aud in continuu exprimare gresita, ma gandesc la copiii care se uita la tv si o sa invete sa vb asa ?
Liz, fac abstracție de părerea mea despre emisiunea cu pricina, dar rămân la părerea mea generală despre TV – cine se așteaptă ca televizorul, calculatorul, tableta etc. să-i educe odraslele va culege fix ce e de așteptat să iasă…
Liz: CE rost are acel semn de intrebare care incheie ultima fraza din comentariul dumitale? (Esti nesigura daca dumneata „detesti” si „te gandesti” si ai vrea sa-ti confirmam noi?) 😛
Emi:
– Iti mai amintesti acel „Uite că s-a întâmplat să fiu și eu de acord cu VictorCh” din primele comentarii de la acest articol? (Eu il uitasem, mi l-am reamintit recitind comentariile…) A trecut deja oarece timp, am ajuns sa ne cunoastem (virtual) cat-de-cat mai bine – si acuma parca „se intampla” ceva mai des… (DEJA incep nostalgiile…)
– Indiferent de asteptarile (existente sau non-existente) ale oricui, si indiferent de intentia si dorinta noastra, vrem – nu vrem toate aceste instrumente electronice CHIAR NE EDUCA „odraslele” (chiar daca / desi nu in modul si nu in domeniul / privinta in care ne-am dori noi daca am avea de ales) – altfel (spre ex) nu s-ar fi quasi-generalizat scrierea „de tip FaceBook” (cu „k”, „tz”, „sh” etc) (fenomenul fiind ATAT de frecvent, de ne-intamplator, incat a primit si nume.)
Chiar si folosirea acelui „sa aive” mentionat (sau a mai frecventului „sa aibe”) (sau a lui „care” in loc de „PE care” etc), vrand-nevrand, „prinde” (in special la tanara generatie si la persoanele cu o educatie mai… (Hm!) „modesta”) si astfel se raspandeste pana (poate) se generalizeaza.
Victor, mintea unui copil este și trebuie să fie ca un burete. Și inevitabil va prelua, fără voia părintelui, fel de fel de tâmpenii ba de la televizor, ba din vecini, ba de la școală etc. Dar răspunderea față de educație e a părintelui. El ar trebui să fie cel atent la achizițiile de vocabular/comportament/atitudinale/etc. și să-l redirecționeze spre ”calea cea dreaptă” atunci când deviază.
…iar INAINTE ca fenomenul sa se fi petrecut sa incerce sa dirijeze gusturile copilului catre cautarea / urmarirea ACELOR emisiuni / domenii care sunt cel mai susceptibile (!) sa ii ofere junelui cunostinte… „pozitive” (corecte, pertinente si susceptibile sa-i fie de folos ulterior pe parcursul vietii).
CEL MAI important (in optica mea) este ca adultul (parintele / tutorele – sau eventual chiar si vreun binevoitor neindatorat sa faca asta) sa-i ofere copilului / pupilului sau (sau oricarui june care-i castiga bunavointa) „metodologia de invatare”, sa-l invete sa fie curios, sa caute, sa scotoceasca (printre cunostinte, nu in poseta / buzunarele / sertarele parintilor – sau ale unor necunoscuti) si sa afle cunostinte noi, asupra carora sa se gandeasca, sa le asimileze si sa le memoreze (daca considera ca i-ar putea fi de folos) avand grija sa le coreleze (mental) cu alte cunostinte mai vechi de-ale sale, in acest fel pe de o parte integrand noile cunostinte intr-un sistem structurat si pe de alta parte constientizand noile limite ale cunoasterii sale, eventual trezindu-i-se astfel curiozitatea pt aflarea / acumularea SI A ALTOR cunostinte despre care banuieste / ghiceste ca ar putea exista inafara cunoasterii sale.
Si (in opinia mea) TOT dintre atributiunile parintelui / tutorelui ar mai face parte SI sa-l invete pe junele in cauza sa-si si RECUPEREZE din memorie (structurat impreuna cu cunostintele in mod pertinent conexe) (si sa le foloseasca in mod optim) cunostintele astfel acumulate.
Da, Emi, ASA este – dar NU TOATE cunostintele care se pot dobandi prin mijloace electronice sunt nocive (sau macar ne-necesare), un exemplu concret (foarte la indemana) fiind (in domeniul gramatical – ortografic) chiar blogul in care comentam acum (sau blogul profesoarei Badea (mama lui Mircea) ), alt exemplu (din viata reala, nu din mediul virtual) fiind constituit (spre ex) de (fosta) emisiune a regretatului profesor Pruteanu. Si exemple similare pot fi gasite (fie in domeniul virtual, fie in viata reala) si pt ALTE domenii ale existentei (economic, social-politic, filozofic, artistic etc).
Si sa nu uitam canalele TV specializate pe emisiuni documentare / educative (spre ex gen „Discovery”) – sau simple saituri nespecializate dar pe care se scrie / comenteaza / argumenteaza in mod corect, pertinent si „gandit”, caci si numai din exemple corecte se poate invata mult (EU spre ex ASA fac – sau macar MA STRADUIESC sa fac, fir’ar ele ale dr(Biiip!)ui de „repercuRsiuni”!)
Victor, ai dedus greșit că aș considera mijloacele electronice ca fiind exclusiv nocive. Însă oricum mi-ai expune problema, tot am să consider mai degrabă scuză o afirmație de genul ”televizorul mi-a prostit copilul” sau ”calculatorul l-a învățat x comportament nedorit”. Cel puțin până la o vârstă, omulețul n-are uneltele corespunzătoare pentru a lua cele mai bune decizii pentru el însuși, deci e musai să fie ghidat și supravegheat. Și eu mă uitam câteva ore pe zi la TV când eram mică (evident, la desene animate și nu la NatGeo sau Discovery pentru că nici nu erau în grila de programe în ’90 și un pic), ba mă mai și jucam la calculator (pentru că am avut noroc de așa ceva în casă tot de prin ’90 și un pic și dacă e să mă gândesc bine, jucam chiar ceva destul de violent). Dar nu mă uitau ai mei acolo… Mă verificau la teme, mă trăgeau de limbă să vadă ce mai învăț la școală, îmi explicau când greșeam etc.