„Limba noastră-i o comoară” și probabil că exact acesta este motivul pentru care avem „un chinez, doi chinezi” și „un breaz, doi breji”. Ba, dacă e să ne mai uităm la strict la cuvinte care se termină în „z”, observăm că avem și „un talaz, două talazuri”.
Dar hai să nu mai complicăm lucrurile și să revenim la breaz, căci despre el vorbim aici. Așadar, breazul, când umblă cu mai mulți ca el, face parte dintr-un grup de breji, nu de brezi. Valabil și pentru cneaz, de exemplu. Însă e ceva ce n-are cneazul și are breazul. Din motive istorice/sociale/politice/culturale/etc. nu știu să fi fost și femei-cneaz, dar femei „deștepte, istețe, grozave” (da, asta înseamnă breaz când e vorba despre oameni), oho, avem! Iar când sunt mai multe sunt breze și nu breje.
PS: Când e vorba despre animale, breaz înseamnă „cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă peste bot”.
Și treaz, treji, viteaz, viteji. La cneaz însă cnezi este variantă acceptată.