Despre apariţia acestor bolovani s-au emis mai multe ipoteze, inclusiv aceea a „plantării” lor de către extratereştri. Geologii spun că trovanţii sunt niste „concreţiuni grezoase, iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori bizare. Ei sunt caracterizati prin gradul de deschidere si comunicare a spatiului interstitial” sau ” sunt concreţiuni sferoidale formate din sedimente granulare miocene, în urmă cu peste 10 milioane de ani, în fosta Mare Sarmatică.”
Termenul de trovant este specific literaturii geologice romane si a fost introdus de marele geolog Murgoci, in lucrarea „Terţiarul din Oltenia”. Deci este vorba de o cimentare a nisipului, care a avut loc cu milioane de ani în urmă, dar acest fenomen mai are încă multe necunoscute, nefiind pe deplin explicat.
În urma cu peste sase milioane de ani, zona pe care cresc trovantii arata cu totul diferit fata de azi. Se spune că spaţiul respectiv era ocupat de o delta, iar actuala cariera s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de pe continent. Conditiile esentiale de formare a trovanţilor ar fi urmatoarele: existenta unor sedimente nisipoase ori prezenta unor fluide carbonatice în nisipuri- sustin geologii.
Despre geneza lor am mai aflat că „Formarea concretiunilor este un rezultat al proceselor de difuzie si precipitare care se manifesta în toate etapele diagenezei. Procesul este controlat de tendinta de concentrare a fazelor minerale disperse in jurul unor centre (granule de nisip, fragmente de scoici etc.) […] Concretiunile cresc spontan- din centru catre periferie- cu o rata de depunere care poate atinge 4-5 cm in 1200 ani.”(N. Anastasiu, D. Jipa-„Texturi si Structuri Sedimentare)
Alte ipoteze presupun că aceste pietre au luat naştere în urma unor cutremure puternice.
Un alt fenomen interesant este cel al prezenţei unor trovanţi mici pe suprafaţa celor mari. Sunt şi specialişti care avansează o idee şi mai tulburătoare, si anume, aceea că aceste formaţiuni ar face trecerea de la regnul mineral la cel vegetal.
Unii localnici afirmă că ar fi văzut cum, la aproximativ 40 de minute după ploaie, nisipul începe să se strângă şi să se transforme în pietre, aşa „răsar” trovanţii. Dimensiunile lor sunt de la câţiva milimetri, la câţiva metri.
În unele basme vechi se spunea ca aceste forme sunt animale pietrificate. Cei care au vizitat aceste locuri le-au caracterizat ca fiind stranii, iar unii satenii chiar se tem de aceste pietre, spunând că trebuie să le vorbeşti frumos, să nu le superi, că altfel se răzbună. Se crede chiar că bolovanii ar trebui udaţi, pentru ca aceştia să crească şi să evolueze.
Trovantii au inceput să răsară de peste tot, nu numai în zona muzeului. Pot fi observaţi pe marginea drumului, la temeliile caselor si chiar prin Bucuresti, ca ornamente în casele turistilor.
Formele deosebite ale trovantilor, denumiti popular balatruci sau dorobanti au impresionat oamenii de ani buni. Pe vremuri, în Transilvania, existau cimitire vechi, unde trovantii erau asezati la capataiul mortilor, drept piatră de mormânt. Alţi localnici, mai curajoşi, au luat trovantii din muzeu si i-au dus acasă, pentru a le aduce noroc.Dar se pare că pietrele aduc stări ciudate. Sunt persoane care nu se simt bine în preajma lor.
Marele sculptor Constantin Brâncuşi a cunoscut şi el trovanţii. S-ar putea ca de-aici să se fi inspirat când a sculptat capodopere precum Oul şi Sfera sau Domnişoara Pogany.
1 comentariu