Triunghiul Bermudelor reprezintă locul unde au fost semnalate unele dintre cele mai enigmatice fenomene de pe Pământ.
Triunghiul Bermudelor este un spaţiu maritim, de formă triunghiulară, cuprins între Insulele Bermude, insula Puerto Rico şi peninsula Florida. Insulele Bermude formează un mic arhipelag în Oceanul Atlantic, fiind unul din cele mai populate locuri de pe glob. Insula Puerto Rico este cea mai mică şi mai estică dintre Antilele Mari, având un relief predominant muntos. Florida este cea mai mare peninsulă din SE Americii de Nord, situată intre Golful Mexic şi Oceanul Atlantic. Aparţine SUA, făcând parte din statul Florida şi are un relief de câmpie joasă, mlăştinoasă, cu numeroase fenomene carstice.
Dispariţiile de nave maritime şi aeronave au adus faima acestui loc, fiind supranumit şi Triunghiul Morţii. Despre dispariţiile din această zonă se ştia încă din timpul celui de-al doilea război mondial, dar cu siguranţă ele au existat şi înainte. De fapt, ele au fost semnalate pentru prima oară acum mai bine de 500 de ani, de catre Cristofor Columb, cel care la 11 octombrie 1492 menţiona în jurnalul de bord, teama care cuprinsese echipajul la vederea unor stranii lumini care se mişcau la orizont.Acesta avea să mai menţioneze si prezenta unor flăcări pe cer, precum şi dereglarea busolei de la bordul navei amiral, Santa Maria.
Fenomenul devine foarte cunoscut odată cu ziua de 5 octombrie 1945, când este anunţată dispariţia unei escadrile de cinci bombardiere americane T.B.M. Avenger, condusă de către locotenentul Charles Taylor, zborul respectiv fiind codificat sub numele de „Zborul 19”, nume ce va fi des pomenit după aceea. Cele cinci avioane plecate în misiune la ora locala 14 de pe aeroportul bazei militatre Fort Lauderdale din Florida , vor dispărea fără urmă, la fel ca şi aeronava „Martin Mariner” , special echipată şi trimisă în misiune de salvare. Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat. Această afirmaţie este contrazisă de faptul că nu numai căpitanul Taylor avea compasul defectat ci si copilotul său, iar atunci când turnul de contral i-a contactat, amandoi au declarat că busolele „au luat-o razna din bun senin”. Avioanele de antrenament erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. S-a mai presupus că grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu avioanele au rămas fără combustibil, nici acest lucru nu ar fi posibil, deaorece toate navele aveau combustibil suficient pentru un zbor de 1000 de mile. Chiar daca toate cele 5 avioane s-au defectat sau ar fi ramas fara combustibil, ele erau toate de tip Avenger şi in cazul amerizarilor forţate, acestea erau capabile să plutească lin 90 de minute, iar echipajul era instruit să abandoneze avionul în 60 de secunde şi plutele de salvare erau la îndemână.
Ulterior vor fi consemnate alte dispariţii: „Star Tiger” – 29 ianuarie 1948; „Star Ariel” – 17 ianuarie 1949; „Super Consellation”- 30 octombrie 1954; „Boeing KB50” – 10 ianuarie 1962; „Jumbo Star 310” -29 decembrie 1976 şi altele. La fel de controversat şi discutat este cazul unui avion de pasageri Boeing 727 apartinand companiei National Airlines din Statelor Unite, care a disparut timp de zece minute de pe ecranele radarelor inainte de a ateriza pe aeroportul din Miami. La aterizare, pilotii au declarat ca nu au pierdut niciun moment legatura radio cu turnul de control. Cînd şi-au consultat ceasurile au observat că acestea rămăseseră cu zece minute în urma. Şi ceasurile pasagerile prezentau aceeaşi anomalie.
Dintre ambarcaţiunile date dispărute în zona Triunghiului Bermudelor , sunt cunoscute: iahtul „Spray” cu renumitul navigator solitar Joshua Slocum – noiembrie 1909, cargoul american „Cotopaxi” – decembrie 1925 cargoul cubanez „Rubicon- octombrie 1944; submarinul francez „Surcouf” , cel mai mare submarin din lume din timpul celui de al doilea război mondial – 1945; cargoul costarican „Sandra” -1950; iahturile „Connemara V” – 1955 şi „Revonoc” – 1958, submarinul american „Scorpion”, -1968 şi altele.
S-au dat numeroase explicaţii acestor dispariţii, dintre care unle cu adevărat aberante. Astfel s-a spus că aceste dispariţii s-ar datora „ultimilor descendenţi ai Atlantidei”, continentul dispărut, care, refugiaţi de aproape 12 000 de ani într-o metropolă din zonele adănci ale Atlanticului, sondează periodic civilizaţia pământeană actuală, pentru a stabili dacă şi când va fi posibil un contact între cele două lumi.Navele aeriene şi navale maritime ar fi fost transferate în lumea atlantă. O altă explicaţie este pusă în legătură cu extratereştrii, argumentându-se că numai aceştia ar avea o forţă si o tehnologie atât de avansată încât să facă să dispară pur şi simplu nişte nave de dimensiunile celor în cauză. O alta ipoteză porneşte de la teoria lui Einstein referitoare la spaţiu şi timp, sugerându-se că navele au trecut într-o altă dimensiune a Timpului şi Spaţiului, printr-o falie spaţio-temporală ce s-a deschis şi respectiv închis într-o clipă, proiectându-le într-o lume paralelă.
Iată şi câteva din explicaţiile ştiinţifice:
– hurricanele, sunt puternice furtuni tropicale, în timpul cărora vântul atinge viteze de 140-150 km pe oră, iar marea este agitată, având valuri uriaşe;
– vârtejurile care se formează în atmosferă, ating diametre de până la 10 km, şi se „înşurubează” în apa mării, până la adâncimi de sute de metri; cuprinsă de un asemenea vârtej, o navă cu motoarele avariate poate fi absorbită fără a lăsa urme la locul unde a naufragiat.
– trombele marine, sunt uriaşe coloane de apă ce tâşnesc din ocean, înălţându-se la câteva zeci de metri, şi care ar putea produce naufragiul navelor;
-existenţa unor anomalii magnetice, datorate unor acumulări feromagnetice, submarine, care determină dereglarea functionării aparaturii de bord;
-fenomenul de turbulenţă atmosferică (C.A.T.) caracterizat prin mişcări de mase de aer care traversează spaţiile înalte ale oceanului aerian, cu o viteză foarte mare; un astfel de şuvoi de aer invizibil poate disloca aeronavele întâlnite în calea sa, provocând atât şocuri orizontale cât şi verticale;
– tornadele inverse, prăbuşiri bruşte ale unor mase de aer rece; un avoin care străbate o asemenea tornadă, datorită schimbării bruşte a sensului curentului de aer, este distrus;
– emanaţii de gaze dintr-o sursă submarină, chiar dacă vulcanii din zonă sunt stinşi, nu se exclude posibilitatea unor emanaţii de gaze, care sunt bogate în hidrogen sulfurat şi pot modifica pentru un timp densitatea apei de mare; în apa gazoasă flotabilitatea navelor scade. Această ipteză s-a avansat datorită faptului că în timpul unor catastrofe apa marină devine „lăptoasă”.
– marele curent Gulf-Stream, care se formează în această zonă ar explica de ce nu se găsesc epavele navelor sau resturi din acestea.
Din păcate toate aceste ipoteze nu pot justifica pe deplin dispariţia navelor, poate doar dacă s-ar lua în considerare o manifestare simultană a unora dintre ele.
Fenomenele din Triunghiul Bermudelor se adaugă la lista misterelor pe care oamenii nu le-au putut încă elucida.
2 comentarii