Manuscrisul lui Voynich – adevăr sau farsă?

   Iniţial se pare că avut 272 de pagini, cu dimensiunile de 17 x 25 cm, scrise într-o limbă necunoscută şi un alfabet necunoscut. Nici autorul nu este cunoscut.

Manuscrisul lui Voynich este numit aşa după Wilfrid Michael Voynich, care l-a descoperit în 1912 într-o colecţie de manuscrise, lângă Roma. Este un manuscris cifrat, care pana în prezent nu a putut fi descifrat, deşi au existat numeroase încercări. În afara de scris, manuscrisul cuprinde multe desene cu plante (care nu prea seamănă cu plantele cunoscute de noi astăzi, existând doar mici asemănări),oameni, imagini referitoare la astronomie sau imagini zodiacale.

Scrierea este de mână, ordonată, fără ştersături sau modoficări. Numărul de litere folosite nu a fost stabilit cu exactitate, deoarece nu se ştie dacă unele semne sunt distincte sau fac parte dintr-un grup. Se pare, totuşi, că ar fi 19-28 litere.

Se presupune că este scris, de fapt, în două limbi diferite sau două dialecte diferite. S-a avansat ideea că ar fi fost scris de doi scribi, sau de acelaşi scrib în perioade diferite. Referitor la tehnica scrisului, s-a putut stabili că există paragrafe, scrisul este de la dreapta spre stânga şi nu există semne de punctuaţie.Nu s-a mai descoperit nici un alt document având acelaşi caractere.

Totuşi unii dintre cei care au studiat textele consideră că au fost scrise într-un limbaj inventat, lansând ideea de contrafacere. Sau poate cineva a vrut să inventeze, pur şi simplu, un alt alfabet? Să aibă propriul alfabet secret? La ce i-ar fi folosit?

Susţinătorii autenticităţii textului spun ca acesta are aceeaşi distribuţie a cuvintelor ca a unui limbaj autentic. Cuvintele au cel mult zece litere iar cuvintele formate din trei litere sunt rare. Limbajul are caracteristici atât ale limbajului european , cat si al celui arabic. Cuvintele se repetă uneori şi de trei ori la rând.

Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra încă ( datele sunt din 2007 ). Se poate să fie şi o farsă cu aparenţe serioase.

Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven (Connecticut), SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969).