Iarna a fost întotdeauna o temă de inspirație pentru poporul român. În serile lungi, la gura sobei, au luat naștere unele dintre cele mai inspirate proverbe și zicători despre acest frumos anotimp. Iată câteva dintre acestea:
Cine doarme vara la umbră, iarna are pâine neagră.
Fie iarna cât de rece, numai Mărţişor de-ar trece.
Câinele toată iarna îşi face casă, iar vara se duce la umbră.
Dacă vara te plimbi o zi, iarna flămânzești zece.
Dacă se învaţă câinele vara după căruţă, se ia şi iarna după sanie.
În ploaia de vară şi în soarele de iarnă să nu te-ncrezi.
Iarna se îndulcesc perele acre.
Iarna fie te mușcă cu dinții ei ascuțiți, fie te biciuiește cu coada ei aspră.
Cine cântă vara, iarna oftează,
Decembrie mântuie anul, dar începe iarna.
Ideile noi suferă de insolație și iarnă.
Vara-ntins la umbră doarme şi iarna moare de foame.
Cine n-are vara minte, iarna nu mănâncă plăcinte.
Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car.
Dacă se învaţă câinele vara după căruţă, se ia şi iarna după sanie.
Vara-ntins la umbră doarme şi iarna moare de foame.
Are să ne întrebe iarna ce am făcut vara.
Dacă muşuroaiele de furnici sunt înalte în iulie, iarna va aduce multă zăpadă.
O vorbă bună poate încălzi trei luni de iarnă.
O toamnă cu multe fulgere e urmată de o iarnă blândă.
Lasa un comentariu