Odată, în jungla Indiană. trăia un elefant tânăr care era prieten foarte bun cu un iepure mare. În ciuda diferenţelor dintre ei, cei doi se înţelegeau foarte bine şi jucau toată ziua nişte jocuri ciudate ce lor le păreau amuzante. Într-o zi, o iepurele îi spune prietenului său: “Care dintre noi este mai mare: tu sau eu?”
Auzind întrebarea, micul elefant a rămas uimit: “Glumeşti? Nici dacă te ridici pe vârfuri nu eşti la fel de înalt cât aş fi eu dacă stau în genunchi.”
Dar iepurele a continuat:”Aşa crezi tu! Eu zic că sunt mai mare decât tine, aşa că avem nevoie de un “judecător”. Eşti de-acord?”
“Da, sunt”, a spus elefantul. “Hai să mergem în sat şi să vedem ce au de zis oamenii. Ei pot să judece!”
Când au ajuns în sat, iepurele şi elefantul s-au întâlnit cu câţiva săteni. “Uitaţi-vă la efefănțel, ce mic e!”, se mirau oamenii atunci când neobişnuitul cuplu trecea pe lângă ei.
“Da, este mic, dar se va face mare”, spuneau alţii.
Apoi, unii au observant iepurele. “Ce iepure uriaş!”, au început să strige sătenii uimiţi.
Iepurele încerca acum să îi ia faţa elefantului şi nu mai putea de mândrie. Sătenii exclamau în urma lor: “Uitaţi ce labe mari are iepurele! Şi ce urechi. Este cel mai mare iepurele pe care l-am văzut vreodată!”
După ce a auzit toate acestea, iepurele se întoarce către prietenul său şi îi spune: “Acum putem merge acasă. S-a decis, eu sunt uriaş şi tu eşti foarte mic!”
Elefantul ştia că iepurele a câştigat lupta prin viclenie. Mergând împreună înapoi spre junglă, elefantul ridică un picior şi îi spune iepurelui care mergea mândru în faţa lui.” Dă-te din calea mea înainte ca un elefant mic să zdrobească un iepure uriaş.”
Lasa un comentariu