Într-un sătuc de munte trăia o familie nevoiașă cu 5 copii. Vara era mai ușor pentru ei, tatăl avea de lucru la câmp sau alte treburi prin gospodăriile celor bogați, mama făcea gemuri și murături și le vindea la piață, dar iarna era greu. Tata mai tăia lemne la câte o bătrână dar câștiga foarte puțin.
Duminica acestei familii îi plăcea să meargă la biserică. De fapt era cam singurul loc în care ieșeau cu toții.
În ultima duminică, după predică, preotul a anunțat evenimentele din decembrie, lună care avea să înceapă curând. Și le-a mai spus că în biserică este o familie nevoiașă și dacă cineva vrea să doneze bani ca să le cumpere biserica câte o pereche de ghete de iarnă copiilor. Când familia a ajuns acasă, grupați în jurul unei mămăligi și a unui borș, au început să discute despre rugămintea preotului.
– Îmi doresc să putem și noi să ajutăm. Dar nu știu cum, deschise subiectul Mia, fata cea mai mare.
– Ba eu cred că avem cum, eu pot să mănânc fără carne, ouă deloc luna asta, și așa este post. Numai legume. Putem să facem un pic de economie așa mamă? întrebă Paul.
– Cred că da, răspunse mama cu glas slab.
– Și eu aș vrea să dau ceva dar nu avem bani. Și noi purtăm ghete din anii trecuți, sunt rupte deja… oftă Ionuț, un puști de numai 10 ani.
– Putem să le mai dăm vecinului Costică să le mai coase, zâmbi tata optimist. Nu cred că suntem așa de săraci încât să nu putem ajuta. O să mă mai duc să tai lemne, merg și în satul vecin dacă trebuie.
– Vreau și eu ghete noi, mormăi Iulia. Nu am avut niciodată. Ale lui Alexandru sunt mari și urâte, de băieți.
Frații au râs de ea.
– Hei, pretențioasă mai ești. Lasă că e mai rău de cei care nu au nimic. Nu te mai plânge.
Așa că toată familia a hotărât să facă economii cât o putea la mâncare și la cheltuieli ca să poată dărui și ei ceva pentru copiii săraci.
Zis și făcut, două săptămâni s-au străduit, tatăl a mai găsit și el câte ceva de muncă, chiar și copiii au ajutat la o familie la tăiat lemne și la adus fân în curte. Mama s-a întrecut pe sine să dea gust unor cartofi și fasole cu multă zeamă, vecinul le-a cârpit din nou ghetuțele și nici măcar Iulia nu s-a mai plâns.
Duminică dimineață au numărat bănuții strânși, Paul și Mia și-au scos și ei mărunțișul din borcan și aveau de toți 36 de lei.
– Crezi că se poate cumpăra o pereche de ghete din ăștia? întrebă Alexandru.
– Cred că da, răspunse mama, grăbindu-se să-i îmbrace pe toți ca să nu întârzie la biserică.
Au mers și când cutia milei a trecut pe la ei, au pus cu bucurie și darul lor. Apoi s-a dus acasă. O săptămână întreagă au vorbit doar despre asta în extaz:
– Îți dai seama, mami, spunea Iulia, copiii aceia o să aibă ghete noi!
Duminica următoare preotul i-a anunțat că s-au strâns 50 de lei și că au putut cumpăra numai 2 perechi de ghete.
– Tată, spuse Paul la final, îmi doresc să fi putut dărui mai mult, să fi postit mai mult… Poate că le puteau cuumpăra la toți, câți or fi în familia aia.
Erau toți triști. La ieșire, lângă poarta bisericii, soția preotului a oprit-o pe mama lor și i-a dat o sacoșă. Femeia a cărat-o până acasă în liniște și nimeni nu s-a oprit să vadă ce era înăuntru. Începuse o ploaie deasă și toți se grăbeau să ajungă în bordeiul lor din capătul satului.
Doar după ce s-au dezbrăcat și s-au mai încălzit la focul aprins de tata în grabă, au desfăcut sacoșa. În ea era 2 perechi de ghete noi de copii.
Doar Iulia a sărit în sus de bucurie, restul au rămas triști și îngândurați.
– Sunt niște ghete roșii, cred că îmi vin mie! Sunt noi, mamă!
Dar văzându-i triști micuța a adăugat inocentă.
– Dar dacă v-ați supărat, o să le împart și cu voi. Le puteți lua toți câte o zi.
-Nu trebuie să ne dai, i-a spus Mia strângând-o la piept. Nu suntem triști că sunt numai două… doar că… noi suntem familia săracă din biserică…
Dragă copile,
Anul acesta de Moș Nicolae sau de Crăciun, fă un dar unui copil care are mai puțin decât tine.
Lasa un comentariu