Aceasta, dragul meu, e o altă poveste din vremurile de demult. Pe acele vremuri îndepărtate trăia un Arici ghimpos şi stufos care-şi ducea viaţa pe malurile tulburelui Amazon, mâncând melci codobelci şi alte lucruri delicioase. El avea o prietenă: o broasca ţestoasă, care se mai numea şi Tropa-Tropa şi care trăia de asemenea pe malurile tulburelui Amazon, mâncând lăptuci verzi şi alte lucruri delicioase. Şi aşa, dragul meu, toate erau bune şi frumoase. Nu-i aşa?
Tot pe atunci şi pe aceleaşi maluri ale fluviului Amazon cel tulbure, trăia şi Pestriţilă Jaguarul. El mânca orice-i cădea la îndemână. Când nu putea prinde căprioare si maimuţe, mânca broaşte şi gândaci, iar când nu a mai putut prinde broaşte şi gândaci, s-a dus la Mama Jaguar şi ea l-a învăţat cum să mănânce arici şi broaşte ţestoase.
Mişcând din coadă cu graţie, Mama Jaguar i-a spus:
– Fiule, când găseşti un arici, trebuie să-1 azvârli în apă ca să-l sileşti să se desfacă, iar când prinzi o broască ţestoasă, smulge-o din carapace cu laba. Şi, astfel, totul merse de minune.
Într-o minunată noapte, pe malurile fluviului Amazon cel tulbure, Pestriţilă Jaguarul găsi pe Ţep-Ţepuşilă-Aricilă cel ghimpos şi stufos şi pe Tropa-Tropa Ţestoasa, stând de vorbă sub trunchiul unui copac prăvălit.
Pentru că nici unul nici altul nu apucară să se facă nevăzuţi, Ariciul se strânse ca o minge fiindcă era arici şi Tropa-Tropa îşi strânse capul şi picioarele sub carapace cât putu mai strâns. Şi aşa totul merse de minune, dragul meu, nu-i aşa??
– Vă rog fiţi atenţi, se adresă Jaguarul Pestriţilă celor doi fârtaţi strânşi ghem, fiţi atenţi fiindcă ce am de spus e foarte important. Mămica m-a învăţat că atunci când dau de un arici să-1 azvârl în apă ca să sedesfacă, iar când dau de o broască ţestoasă s-o smulg din carapace cu laba. Acum, ia spuneţi-mi, care din voi e ariciul şi care-i broasca ţestoasă? Căci de-ar fi splătesc cu viaţa, tot nu aş şti!
– Eşti sigur de ceea ce ţi-a spus mămica? spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, sigur de tot? Nu te-a învăţat cumva că atunci când desfaci o broască ţestoasă trebuie s-o cojeşti din apă cu o lirngură, şi când dai cu laba de un arici, să-l rostogoleşti pe carapace.
– Eşti sigur de ceea ce ţi-a spus mămica, spuse Tropa-Tropa. Sigur de tot? Poate că atunci când stropeşti un arici să-l azvârli în labă, dar când dai de o broască ţestoasă s-o jupuieşti până se desghioacă!
– Nu prea mi se pare că mi-a spus aşa, spuse Jaguarul şi se simţi puţin încurcat. Vă rog, spuneţi-mi încă o dată mai desluşit.
-După ce scoţi apa cu laba, se grăbi să-l lămurească Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, o desfaci cu un arici, ia seama să nu uiţi căci e foarte important.
– Şi mai ales, adăugă Tropa-Tropa, când apuci carnea cu laba, azvârle-o repede într-o broască ţestoasă. Mă mir cum de nu poţi înţelege, e aşa de clar!
– De atâtea explicaţii mă dor şi petele de pe mine, spuse Pestriţilă Jaguarul, şi de altfel nici nu v-am cerut sfaturi. Am vrut numai să ştiu care din voi e ariciul şi care e broasca ţestoasă.
-N-am să-ţi spun, spuse Ţepuşilă-Ţepuşilă-Aricilă. Dar dacă ţii cu tot dinadinsul, scoate-mă din carapace.
– Aha! spuse Jaguarul Pestriţilă, acum ştiu că tu eşti broasca ţestoasă. Credeai că n-o să ştiu. Sâc! Acum, ştiu. Jagarul se repezi apoi cu lăbuţa tocmai când Aricilă se închircise mai bine şi, bineînţeles, lăbuţa Jaguarului se umplu de ţepi. Şi dând mereu cu laba, Jaguarul împinse pe Aricilă departe de tot în pădure, prin tufişuri, unde era prea întuneric ca să-1 mai găsească. Apoi îşi duse lăbuţa la gură pe care o răni cu ţepi de-l duru şi mai mult. Când putu să vorbească, Jaguarul spuse:
– Cel puţin acum sunt sigur, că nu-i broasca ţestoasă dar… şi se scărpina în cap cu lăbuţa teafără, de unde aş putea şti care e broasca ţestoasă?
– Ce mai aştepţi? Nu vezi? Eu sunt broasca ţestoasă, spuse Tropa-Tropa. Nu ţi-a spus mămica să mă scoţi din carapace cu laba? Hai, scoale-mă!
– N-ai spus aşa la început, răspunse Jaguarul, sugându-şi ţepii din lăbuţă. La început ai spus cu totul altceva.
– Bine, dacă tu spui că eu am spus altceva decât a spus cine ţi-a spus, nu văd ce ar putea strica asta, căci dacă ea a spus ce spui tu, că eu am spus ce a spus ea, e ca şi cum eu aş fi spus ce a spus ea. când a spus ce a spus. Pe de altă parte, dacă tu crezi că ea ţi-a spus că trebuie să mă descolăceşti cu o lingură, în loc să mă faci bucăţele cu o carapace, ce să-ţi fac?
– Dar bine, tu ai spus că vrei să fi smulsă din carapace cu propria mea labă, întrerupse Jaguarul.
– Gândeşte-te puţin şi ai să vezi că nu am articulat nimic din tot ce îndrugi tu. Am spus numai că mămica te-a sfătuit să mă smulgi din carapace, spuse Tropa-Tropa.
– Şi dacă te smulg din carapace, ce-o să se întâmple? întrebă Pestriţilă-Jaguarul, bănuitor şi foarte prudent.
– Nu ştiu. N-am fost niciodată smulsă din carapace ca să pot şti ce are să se întâmple, dar un lucru pot să te sfătuiesc, dacă vrei cu orice preţ să mă vezi cum înot, aruncă-mă în apă.
– Nu te cred, spuse Jaguarul. Ai amestecat sfaturile pe care mama mi le-a dat cu toate bazaconiile ce ţi-au trecut prin cap, ca să mă întrebi dacă sunt sigur că mi le-a spus mama, încât nu mai ştiu, dacă stau pe picioare, pe coadă sau în vârful capului. Şi acum când, în sfârşit, îmi spui ceva ce pot să înţeleg, mă simt şi mai încurcat. Mămica mi-a spus însă una şi bună, că pe unul din voi să-1 azvârl în apă. Dumneata însă pari prea dornică să fii azvârlită ca să cred că ai vrea cu tot dinadinsul să te azvârl. Aşa că haide fuga în apă şi să ne vedem cu bine!
– Să ştii că mămica nu are să fie mulţumită. Să nu-i spui că nu ţi-am atras atenţia, spuse Tropa-Tropa.
– Dacă mai spui o vorbă despre ce mi-a spus mămica…! dădu să răspundă Jaguarul, dar nici nu isprăvi bine vorba şi Tropa-Tropa, se scufundă încet în apele fluviului Amazon cel tulbure, înotă sub apă o bucată de vreme şi ieşi apoi pe malul celălalt, unde o aştepta Ţep-Ţepuşilă-Aricilă.
– Am scăpat ca prin urechile acului, spuse Aricilă. Jaguarul ăsta mi-e tare nesuferit. Şi ce i-ai spus că eşti?
– I-am spus sincer că sunt cu adevărat o broască ţestoasă, dar nu a vrut să mă creadă şi m-a silit să sar în apă, ca să se convingă dacă sunt. Acum s-a dus să-şi istorisească isprava mamei lui.
– Stai! Priveşte prin tufiş şi ascultă ce are să spună Jaguarul. Într-adevăr, de pe un mal pe altul se putea vedea foarte bine. În acest timp, Jaguarul se învârtea printre sălcii, până când apăru mămica lui.
– Fiule, fiule! întrebă mama Jaguarului, mişcându-şi coada cu graţie. Ce-ai făcut, ce nu trebuia să faci?
– Am încercat să smulg pe cineva care era dornic să fie smuls din carapace de mine, cu laba mea, dar acum lăbuţa îmi e plină de ţepi, spuse Pestriţilă Jaguarul.
– Fiule, fiule! spuse mama Jaguar, tot mişcându-şi coada cu graţie. După ţepile din lăbuşoăra ta, văd că ceea ce numeşti tu broască ţestoasă era un arici, pe care trebuia să-l azvârli în apă.
-Aşa am şi făcut, dar cu cealaltă pocitanie care mi-a spus că e broască ţestoasă, numai că eu nu am crezut şi în loc s-o smulg din carapace, am azvârlit-o în apă, în apa în care s-a scufundat. Aşa că am rămas flămând. De aceea cred că ar fi bine să ne căutăm altă locuinţă. Aici pe malurile tulburelui Amazon, toată lumea e mai deşteaptă decât sărmanul de mine!
– Fiule, fiule! răspunse Mama Jaguar, mişcându-şi coada cu graţie. Acum ascultă-mă şi nu uita ce-ţi spun. Un Arici se strânge ca o minge şi ţepii sunt ca nişte raze în jurul lui. După forma asta recunoşti numaidecât Ariciul.
– Nu-mi prea place cucoana asta bătrână, şopti tremurând Ariciul, tupilat la umbra unei frunze mari. Prea ştie de toate!
– O Broască ţestoasă nu se poate strânge ca o minge, continuă Mama Jaguar, mişcându-şi coada cu graţie, Broasca ţestoasă îşi ascunde capul şi picioarele sub carapace. Numai aşa vei putea recunoaşte o Broască.
– Nu-mi place deloc cucoana asta bătrână, dar deloc, spuse Tropa-Tropa-Ţestoasa. De astădată Jaguarul nu va uita sfaturile astea. Păcat că tu nu ştii să înoţi, Ariciule.
Nu-mi spune mie, răspunse Aricilă, mai degrabă te-ai gândi cum ai face să le poţi strânge ca o minge, altfel e vai şi amar de noi. Stai, ascultă-l pe Jaguar!
Jaguarul şedea pe malul tulburelui Amazon, trăgând ţepii din labă şi repetându-şi cu sârguinţă lecţia:
– Înoată, dar nu se poale face ghem. Ăsta-i Ariciul!
Se face ghem, dar nu poate înota. Asta-i Broasca ţestoasa.
– Nu mai uită asta în vecii vecilor, spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă. Ţine-mi capul sus Tropa-Tropa să încerc să învăţ să înot. Poate-mi va fi de folos vreodată.
Foarte bine, răspunse Tropa-Tropa şi susţinu capul Ariciului, în timp ce Aricilă dădea din labe, bătând apa Amazonului cel tulbure.
– Ai să devii campion de înot, exclamă Tropa-Tropa. Şi acum, dacă poţi, dă-mi puţin drumul la şireturile care leagă plăcile din spate, să văd dacă reuşesc să mă fac ghem. Poate-mi va fi de folos.
Aricilă ajută lui Tropa-Tropa să-şi dea drumul la plăcile din spate, aşa că sucindu-se şi învârtindu-se Tropa-Tropa izbuti cu chiu cu vai să se ghemuiască puţin.
– Perfect! spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, pentru astăzi e de ajuns! Te-ai învineţit la faţă, te rog, mai dă-mi drumul în apă încă o dată să mai încerc voiniceasca de care tu zici că-i aşa de uşoară, şi ariciul dădea din labe, Tropa-Tropa, înota alături.
– Perfect, spuse Tropa-Tropa, încă puţin şi facem din tine o adevărată Balenă. Acum, dacă nu te superi, mai dă drumul la încă două găuri de la plăcile din faţă şi din spate. Ce se va mai minuna Pestriţilă Jaguarul!
– Perfect! spuse Aricilă, ieşind ud leoarcă din apele Amazonului cel tulbure. Ce să-ţi spun, nici nu te pot deosebi de unul din ai noştri. Două găuri mi se pare că mi-ai spus? Zâmbeşte şi nu mai face mutra asta plouată, că ne vede Jaguarul. Când vei termina, vreau să mai încerc înotul sub apă, care spui că-i aşa de uşor. Ce-o să se mai minuneze Jaguarul.
Şi Ţep-Ţepuşilă-Aricilă înotă sub apa cu Tropa-Tropa lângă el.
– Perfect! spuse Tropa-Tropa, dacă vrei să-ţi ţii respiraţia ceva mai mult, ai să poţi locui în fundul tulburelui Amazon. Acum am să încerc figura aia cu încolăcitul picioarelor în jurul urechilor, care spui că-i aşa de plăcută. Ce-o să se mai minuneze Jaguarul!
– Perfect! spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, dar ţi s-au mişcat puţin din loc plăcile dinapoi, sunt una peste alta acum, în loc să stea una lângă alta.
– Ei, ce vrei, ăsta-i rezultatul exerciţiului, spuse Tropa-Tropa. Mi se pare şi mie că ţepii tăi au început să intre unul într-altul. Ai să începi să semeni mai mult cu un fruct de brad, decât cu o castană sălbatică, aşa cum păreai până acum.
– Asta-i din cauza apei? spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă. Da? Ce-o să se minuneze Jaguarul.
Şi aşa ei continuară cu pregătirile, ajutându-se unul pe altul, până se făcu dimineaţa. Şi când soarele era sus pe cer, se făcu dimineaţa. Şi când soarele era sus pe cer, se mai odihniră puţin şi se uscară. Abia atunci văzură că amândoi se transformaseră cu desăvârşire.
– Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, spuse Tropa-Tropa, eu nu mai sunt cum am fost ieri, îţi poţi închipui cum am să-l bucur pe Jaguar.
– Chiar la asta mă gândeam şi eu, spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă. Eu cred că solzii sunt mult superiori ţepilor fără să mai adaug că am ajuns să pot înota. Oho! Ce-o să se mai minuneze Jaguarul! Ştii ce? Hai să mergem să-l întâlnim.
După un timp, găsiră pe Jaguar sugându-şi ţepii din lăbuţă. La apariţia lor, Jaguarul se miră atât de mult, încât se dădu de trei ori peste cap înapoi peste coada lui pestriţă, fără să se oprească.
– Bună dimineaţa, spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, ce mai face graţioasa matale mămică?
– Mulţumesc, e bine sănătoasă, răspunse Jaguarul, dar să mă iertaţi dacă nu-mi aduc tocmai bine aminte de numele dumneavoastră.
– Asta nu-i frumos din partea ta, spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă, când te gândeşti că nu mai departe decât ieri, ai încercat să mă smulgi cu gheara din carapace.
– Care carapace? Erau numai ţepi, răspunse Jaguarul Pestriţilă. Ştiu precis asta. Ia uită-te la laba mea!
– Mi-ai spus să mă arunc în Amazonul cel tulbure şi să mă înec, spuse Tropa-Tropa. De ce eşti aşa de uituc astăzi?
Nu-ţi aminteşti ce ţi-a spus mămica? spuse Ţep-Ţepuşilă-Aricilă!
Înoată, dar nu se poate face ghem.
Ăsta-i ariciul!
Se face ghem, dar nu poate înota. Asta-i broasca ţestoasă.
Apoi amândoi se încolăciră şi se învârtiră în jurul Jaguarului Pestriţilă, până ce ochii i se învârtiră în cap ca nişte roţi de car.
El plecă apoi să aducă pe Mama Jaguar.
– Mămico, spuse el, în pădure sunt două animale noi şi ce e mai curios e că acela despre care ai spus că nu poate înota, înoată, iar acela despre care ai spus că nu se poate încolăci, se încolăceşte, iar pe deasupra, amândoi sunt acoperiţi cu solzi, în loc ca unul să fie neted iar celălalt plin cu ţepi şi pe lângă toate altele, se învârtesc jur împrejur de m-au zăpăcit.
– Fiule, fiule! spuse Mama Jaguar, mişcându-şi coada cu graţie, un Arici e un Arici şi nu poate fi altceva decât un Arici şi o Broască ţestoasă e o Broască ţestoasă şi nu poate fi altceva decât o Broască ţestoasă.
– Dar nu este un Arici şi nu este o Broască ţestoasă, e puţin din amândouă şi nu ştiu cum se numesc?
– Prostii, spuse Mama Jaguar, orice fiinţă are un nume. Îi voi spune Armadillo, până îi voi afla adevăratul nume. Şi-1 voi lăsa în plata Domnului.
Jaguarul ascultă ceea ce i se spuse, dar, ciudat, din acea zi şi până în zilele noastre, dragul meu, nimeni de pe malurile tulburelui Amazon, n-a mai spus lui Ţep-Ţepuşilă-Aricilă şi lui Tropa-Tropa altfel decât Armadillo. Există arici si broaşte ţestoase şi în alte părţi (sunt şi în grădina mea), dar specia adevărată şi înţeleaptă cu solzii lor stând frumuşel unul peste altul ca solzii conului de brad, e numită întotdeauna Armadillo, pentru isteţimea ei.
Aşa că, totul a mers de minune, dragul meu. Nu-i aşa?
1 comentariu