Planeta următoare era locuită de un beţiv. Această vizită fu foarte scurtă, dar ea îl cufundă pe micul prinţ într-o melancolie profundă:
– Ce faci tu aici? îi spuse beţivului, pe care îl găsi aşezat în linişte în faţa unei grămezi de sticle goale şi a uneia de sticle pline.
– Beau, răspunse beţivul, cu un aer lugubru.
– De ce bei tu? îl întrebă micul prinţ.
– Ca să uit, răspunse beţivul.
– Ca să uiţi ce? se interesă micul prinţ care deja îl compătimea.
– Ca să uit că mi-e ruşine, mărturisi beţivul plecând capul.
– Ruşine de ce? întrebă micul prinţ care dorea să îl ajute.
– Ruşine că beau! termină beţivul care se închise definitiv în tăcere.
Şi micul prinţ plecă, perplex.
1 comentariu