Legile lui Murphy

Legile lui Murphy sunt cunoscute în toată lumea şi nu de puţine ori ajungem să ne convingem de cât adevăr se ascunde în ele.

Murphy este un personaj care a existat, a fost de meserie inginer, iar identitatea lui cât şi originea apariţiei primei legi au fost dezvăluite în anul 1977.

Prima lege care i-a adus popularitatea lui Murphy este „Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!”,  referindu-se la un tehnician care a îmbinat greşit capetele unei curele de transmisie.

Vasele ciobite nu se sparg niciodată , iar plasa care cade este cea cu ouă.

Probabilitatea de a întâlni pe cineva cunoscut creşte dramatic atunci când eşti cu cineva alături cu care nu vrei să fii văzut.

Atunci când ai nevoie să descui o uşă, cu mâinile ocupate de zece pungi mari şi grele,  cheia se va afla în buzunarul opus mâinii pe care cu greu ţi-ai eliberat-o.

Când ţi se pare că totul merge foarte bine  e pentru că ai trecut cu vederea ceva important.

Când ai mîinile pline de unsoare începe să te gâdile nasul.

Dacă formezi un număr greşit, n-o să sune niciodată ocupat şi o să răspundă cineva imediat.

Atunci când eşti cufundat cu tot corpul în apă, o să sune telefonul.

O felie de pâine cu unt, va cădea întotdeauna cu partea unsă în jos.

Dacă ceva poate să meargă prost, va merge.

Ca să cureţi un lucru, murdăreşti un altul.Dar poţi murdări mai multe lucruri fără a curăța nici unul.

Oamenii vor accepta cu mai multă uşurinţă ideea ta dacă le spui că primul care a avut-o a fost Benjamin Franklin.

Întotdeauna găseşti uşor ceea ce nu cauţi. Iar ceea ce cauţi găseşti abia în ultimul loc în care poţi căuta.

O eroare care se poate strecura într-un calcul se va strecura acolo şi astfel încît să aducă cel mai mare prejudiciu întregului calcul.

Un experiment trebuie considerat reuşit dacă nu mai mult de jumătate din date trebuiesc înlăturate pentru a corespunde teoriei date.