Ploaia purifică, udă pământul, răcorește. În fiecare anotimp, ploaia se simte altfel și îndeamnă la sentimente și emoții diferite. În proverbele românești se vorbește și despre ploaie, iar cuvintele sunt înțelepte și pline de sens, ca de fiecare dată când sunt inspirate din înțelepciunea populară.
Până nu plouă, nu ies ciupercile.
Lacul de ploaie nu ţine mult.
Fuge de ploaie și dă de noroaie.
Ploaia care vine cu putere mare nu ține mult.
Ploaia mărunțică multă vreme ține.
Ploaia din august răcorește pădurea.
Dacă nu îți place noroiul, nu te ruga de ploaie.
Unii oameni merg prin ploaie, alții doar se udă.
În lipsă de ploaie e bună și piatră.
După ploaie vine şi el cu ipingeaua.
După ploaie, răsare soarele.
Sfatul după faptă e mantă după ploaie.
Roua e ploaie pentru furnică.
Ploaia de lacrimi este necesară recoltei cunoştinţelor.
Ploaia de mai face mălai.
Când ploaia se risipeşte, apa nu se mai găseşte.
Plouă cu bulbuci — hodină la slugi.
Unde bate ploaia, bate şi grindina.
Poate că surdul nu a auzit tunetul, dar cu siguranţă va vedea ploaia.
Viață este că un curcubeu .Ai nevoie atât de soare, cât și de ploaie , pentru a face să îi apară culorile.
Oricine spune că vederea răsăritului aduce fericirea , nu a dansat niciodată în ploaie.
Dacă îți dorești un curcubeu, trebuie să suporți ploaia.
Cu o stropitură de ploaie pământul nu se moaie.
Te-ai ferit de ploaie şi-ai căzut în râu.
Cine cade în gârlă, de ploaie nu se mai frerește.
A fugit de ploaie, a dat de grindină.
Ţiglele care feresc de ploaie au fost făcute pe vreme bună.
Lasa un comentariu